„UN GENERAL LA BIBLIOTECA CENTRALĂ „HASDEU” DIN CHIȘINĂU

Azi, 12 februarie 2020 la Biblioteca Centrală „Hasdeu” a fost inaugurat un nou proiect cu genericul„ Un general la bibliotecă”. Primul protagonist al acestui proiect a fost generalul Ion Costaș, militar de profesie, ex-ministru de interne, ex-ministru al apărării, ex-deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, un om de o vastă cultură și inteligență.

Organizatorul și moderatorul proiectului Alexandru Moraru, istoric, arhivist, publicist, șef serviciu la BC la deschiderea evenimentului pentru un mesaj de salut i-a oferit cuvântul distinsei doamne Maria Pilchin, scriitoare, critic literar și directorul Bibliotecii Centrale „Hasdeu”.

Domnia sa a făcut o trecere în revistă privind acest proiect, i-a mulțumit călduros domnului general pentru accept și prezență, iar in cele din urmă, i-a înmânat domnului Ion Costaș o Diplomă de Excelență din partea directorului general al Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu” dr. Mariana Harjevschi pentru participare activă în acest proiect și colaborare fructuoasă îndelungată cu Biblioteca Centrală „Hasdeu”.Tot atunci, doamna Maria Pilchin i-a înmânat domnului general Costaș și un card de utilizator al bibliotecii noastre.

Apoi au urmat 10 întrebări puse de moderator domnului Costaș, la care generalul a răspuns cu lux de amănunte și cam tot atâtea au parvenit din partea publicului aflat în sală. Cu aplauze furtunoase, publicul i-a mulțumit domnulu general Costaș pentru plăcerea acestui eveniment istorico-cognitiv.

Publicat în FILOSOFIE ŞI PSIHOLOGIE, FOTOGRAFII, ISTORIA NOASTRĂ, ŞTIINTA CULTURĂ CIVILIZAŢIE, ŞTIREA ZILEI | Lasă un comentariu

Mioriţa – aleasă pentru sacrificare

„Nimeni n-a dat o expresie mai frumoasă, mai armonioasă şi mai adâncă sentimentului de nemurire cosmică, « panteistă », decât românii: Mioriţa.” (Vasile Băncilă)

Poate că niciodată Dacoromânia de-a lungul istoriei sale eroico-martirico-legendare – Vatră milenară de spiritualitate universală nu a avut un stat mai antinaţional, mai anticreştin, mai acultural, mai proeminent în incultură ca cel de astăzi. Aşezat pe ruinele unei false democraţii, prins între aluviunile intereselor Internaţionalei oculte, mocnind pe tăciunii testamentari ai proletcultismului, pâlpâirile fumegânde ale mârşavilor calomniatori, profanează cu ură demonică şi venin de cobră, Cultura ortodoxă – simbolul sacru – sensul etnicităţii şi eternităţii noastre. Neoproletcultiştii denigratori, aculturali, sprijiniţi de neoliberalii-hiene, căci Mihail Eminescu îi numea pe părinţii lor liberali, „lupii roşii”, progeniturile lor doctrinare de astăzi nu pot fi numiţi altfel, decât hiene – om ticălos, nemernic. (cf. Dicţionarului Enciclopedic)

Moştenirea liberală cu cinismului ei machiavelic nu s-a prescris încă. De la birul pe scris promulgat în 1935, sub guvernarea lui Guţă Tătărăscu, s-a trecut astăzi sub un alt Guţă, mai ortopan, la prigonirea lui Mihail Eminescu din Ziua lui naţională, prin ziua culturii lor – aculturale. Sărmanii de ei, n-au auzit ce spuneau despre Eminul nostru Luceafăr, marile genii universale, B. P. Haşdeu, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Nae Ionescu, Petre Ţuţea, Nichifor Crainic, Pantelimon Vizirescu, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Ioan Petru Culianu, Vasile Băncilă, Ernest Bernea, Radu Gyr, Andrei Ciurunga, Virgil Maxim, Ioan Ianolide, Ioan Alexandru, Mihail Sebastian, Constantin Noica, mitropolitul Antonie Plămădeală, arhiepiscopul Calinic-Argeşeanu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, marii duhovnici părinţi Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Iustin Pârvu, Nicolae Steinhardt, marii apologeţi ai românismului Mihail Diaconescu, Theodor Codreanu, Mugur Vasiliu, sau măcar de Emil Cioran care, prin analiza sa spectrală asupra culturii a enunţat: „Afară de Eminescu, totul e aproximativ în cultura românească.”

Mihail Eminescu este o Fiinţă simbolică, un Geniu al creaţiei harice, un Luceafăr al poeziei sublime, o Paradigmă aleasă universală, o Regulă de Aur a autorităţii Literare, un Profet al religiozităţii ortodoxe, o Afirmare al legitimităţii culturale, o Asimilare a spiritualităţii universale! Cum poate atinge umbra lor târâtoare de pe pământ aura lui serafică de pe cer?! De fapt ce pretenţii poţi să ai de la aceşti profanatori al căror nume pus în rama anagramei hebraice le încifrează caracterul schimonosit al fiinţei lor:
– pata-pie-vici – cel ce urlă aspru, behăitul foarte al jderului;
– boia – boiada – ţapul ruinii, slugă, servitor al ruşinii;
– ţene-ţenah – loc aspru, spinos, loc cu spini, loc cu ciulini;
– ţepene – valenţe superficiale de rinoceri. (Vasile Băncilă, Opere, X; Nicolae Moldoveanu, Dicţionar biblic de nume proprii şi cuvinte rare. Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti-1995)

Atentatul spiritual comis asupra culturii ortodoxe, sacrificând prin sinistra propunere de a fi scoasă din programa şcolară capodopera naţional-universală „Mioriţa”, le divulgă caracterul roşu-sângeros al liberalilor. De fapt caracteristica liberalilor ca doctrină politică nu este civismul etic, ci cinismul lor machiavelic.

Niciodată un guvern semidoct condus de un premier molcuţ la minte, n-a îndrăznit bravura de catran, de a se amestea în spiritualitatea noastră naţional-universală, impunându-şi părerea fudulă, înceţoşată, prelinsă din bezna minţii sale de a scoate din programa şcolară opera clasică, naţional-universală, nemuritoare – „Mioriţa”. „Mioriţa” este o metafizică a aflării străvechimii noastre ca act martiric, a căutării profunzimii noastre în noi înşine ca act eroic, a găsirii scânteierilor noastre ca act liturgic al nemuririi, a înfierii noastre mistice ca dat sacru creştin al înnoirii.

Poporul Neamului profetic, acest Poet anonim, acest creator tainic al „Mioriţei” a săvârşit o vibrantă jertfă-slujire în faţa Naturii create şi a Creatorului ei. Vasile Alecsandri, acel „rege al poeziei”, cum îl venera Mihail Eminescu a dat o nouă efigie creaţiei populare „Mioriţa”, conturând-o într-o valoare nemuritoare. „Cântecul acesta bătrânesc rămâne singur între mii de cântece, ca un pisc pleşuv. În el e tristeţea de a trăi şi chemarea fericiţilor morţi. În el se înscrie sufletul de resemnare al rasei. În el e şi vechimea şi stăruinţa şi sufletul ei blând. Toate îi sunt argumente de esenţă divină; prin glasul poetului anonim a vorbit Domnul Dumnezeu.” (Opere, vol. 16, ESPLA, Buc., 1959, pp. 610)

Balada creaţiei populare „Mioriţa”, botezată de geniul lui Vasile Alecsandri, surprinde prin chipul sacru ce se răsfrânge între transcedental şi transcendent. „Nu e numai potrivire de rimă aici, nu e numai „poezie”, ci e intuiţia structurală a lumii. Bravo lui Alecsandri! El a trăit adânc viziunea românească. Altfel nici n-ar fi putut „corecta” Mioriţa.” (Vasile Băncilă, Opere, vol. X, Sistem de filosofie. 5. Comunităţile existenţei: A. Comunitatea ontologică: Existenţa ca fiinţă. B. Existenţa românească. Ediţie îngrijită de Dora Mezdra. Muzeul Brăilei „Carol I”, Ed. Istros-2015, p. 408). Geneza baladei „Mioriţa” este Moldova de Sus, creaţie populară care a încununat Pantheonul spiritualităţii româneşti – universale, înrâurind covârşitor dezvoltarea literară, metafizică, esoterică, cosmologică, artistică. „Mioriţa” – poate sta alături cu orice manifestare artistică de oriunde.” (Ion Diaconu, „Psihologie în creaţia populară”, în Opere, vol. 20, EPL, Buc., 1967, p. 45). Esenţa dacismului, flacără sacră a mitologiei vechii noastre Dacii o găsim reflectată într-o comoară nepreţuită, „depozitată în « Mioriţa »” (Radu Dragnea, în Dreptul la memorie în lectura lui Iordan Chimet, vol. 4, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993, p. 70).

„Mioriţa” este un act de creaţie spirituală care valorifică în actul de trăire particulară atât aspectele clare, sacre dar şi cele obscure, profane ale sufletului omenesc. Mitul naţional exemplifică lupta existenţială, care prin tragismul vieţii, prin mistica suferinţei creatoare se instaurează libertatea iubirii creştine care dă alt sens existenţial, care dă altă semnificaţie şi grandoare stărilor obscure, creaţia împlinind valenţe universale. „Toată istoria lumii nu este decît istoria miturilor naţionale şi a luptei dintre feluritele valorificări ale vieţii.” (Mircea Eliade, Profetism Românesc – România în eternitate, Vol. 2, Ed. „Roza Vînturilor”, Bucureşti-1990, p. 197).

Viaţa prin moartea eroic-martirică devine o nouă zidire a vieţii, ca chip al nemuririi. Puritatea naturală a baladei Mioriţa se înveşmântă în conturul ei serafic, astral.  „Mioriţa” este în universul creaţiei, în egală măsură o Metafizică şi o Cosmologie. Folclorul este unul dintre cele mai renumite instrumente ale cunoaşterii, care aduce mitul străvechi peste timp unde se analizează altfel problema morţii în misterul supravieţuirii sufletului, lăsând perspectivei taina nemuririi. Simbolismul eternităţii capătă sens atunci când metafizica devine o prelungire a vieţii dincolo de moarte.    În pantheonul culturii noastre populare-universale unde sălăşluieşte o rafinată omogenitate lingvistică, Matca stilistică a tuturor forţelor şi principiilor creatoare îşi află sălaşul în Spaţiul Mioritic, unde viaţa este deopotrivă totalitară şi cosmocentrică.

A trăi mioritic înseamnă de fapt a trăi în, prin, întru sacru. Sufletul curat al dacoromânilor sălăşluieşte într-o unitate armonică, antinomică: spaţiu pozitiv – timp nu negativ de scurgere, ci vreme pozitivă de curgere-creaţie înspre transcendent. Neamul protodac a trăit-trăieşte sub Crucea unui martiriu naţional ancestral, continiu răstignit, dar şi permanent biruitor întru Înviere-Înălţare. Spaţiul milenar Dacia – Vatra străbună se răsfrânge peste timpul fizic, metafizic ca o grandioasă geografie a unei fericite frumuseţi poetico-filosofice. Dacia Felix nu vine de la presupusa pace romană, ci de la spaţiul ei mioritic, sacru, spiritual, fericit. Timpul milenar Dacia îşi are şi el vremea curgerii sale fericite, creativ-transcendente, aşa cum profetul Mihail Eminescu a mărturisit tare şi permanent că, „noi românii, am fost cei mai mari martiri ai globului…Căci Eminescu a ştiut să preamărească şi spaţiul românilor, şi eroii-martiri din istoria-timpul românilor.” (cf. Vasile Băncilă, Opere, vol. X…, p. 403).

Protodacoromânul a fost aşezat de Dumnezeu într-o geometrie-geografică plină de o discreţie-tainică, de o graţie a frumuseţii creaţiei harice. Pentru a studia, a cerceta şi a caracteriza spiritul dacoromânului trebuie să-l raportăm continuu la ideile sale ontologice şi să-l asumăm permanent la formele sale siderale de spaţiu şi timp. În Edenul nostru pelasg, Vatră tracică ancestrală înveşmântată într-o natură divină, frumoasă, aşezată axiologic, meridional pe la 45 grade latitudine ideală, nici fierbinţeala sudică, nici gheaţa nordică, Nostalgia Paradisului este de fapt Melancolia Dorului românesc, răsfrânt ca o euforie a stării noastre ontice, mioritice, a Grădinii Maicii Domnului, ca o prefigurare sublimă a Raiului: „Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de rai…”

Într-o teză-sinteză a Melancoliei româneşti, marele filosof creştin-ortodox Vasile Băncilă aşează altfel şi astfel, Vatra strămoşească – Spaţiul românilor„Dunărea e fundaţia acestui spaţiu, fundamental, talpa cosmică a lui. Munţii Carpaţi sunt acolada acestui spaţiu. Râurile sunt poemele lui. Câmpiile sunt plămânii lui. Dealurile sunt gratule sau zâmbetele lui. Nicăieri pe lume nu mai e un spaţiu atât de organizat şi care să semene cu o fiinţă: el respiră, parcă. El parcă are şi un eu propriu. De aceea fiinţa Daciei s-a impus, chiar din antichitate, chiar din preistorie.” (Vasile Băncilă, ibid., op. cit., p. 406).

Chiar dacă paradoxal se scurge termenul negativ, contrar, prin timpul vitregit al istoriei nefaste, simbolizat în balada populară a celor trei păstori-ciobani şi omorârea celui mai cumpătat, „Mioriţa” îşi are cosmosul ei, natura ei în creaţia populară-cultă a literaturii româneşti-universale. „Mioriţa e deci un simbol – şi tocmai în aceasta constă adâncimea ei unică, tot aşa cum şi Luceafărul lui Eminescu e un simbol.” (Vasile Băncilă, Opere…, p. 404)

„Mioriţa”este un simbol etnic al spaţiului triadic, trilobal, cei trei păstori sunt de fapt cele trei Ţări valahe, Muntenia-Moldova-Ardealul. Ţara Moldovei fiind însă cel mai adesea predispusă la martiriu. „« Mioriţa » rezumă tot românismul: cei trei păstori sunt din cele trei provincii mari româneşti, din cei trei lobi ai geografiei româneşti. Căci spaţiul României complete este un spaţiu trilobal.” (Vasile Băncilă, Opere…, p. 424).

Murirea în planul imanent,  pământesc, transcende prin jertfă în nemurire cosmică. Profeţii şi Păstorii pelasgi au întrupat etnicitatea dacoromână de-a lungul mileniilor. Profeţii şi Păstorii pelasgi au trasat meridianele Vetrei străbune zidind de-a lungul timpului bornele veşniciei întru sacrul jertfei Mioriţei şi albastru cosmic de Voroneţ. „Voroneţul este replica religioasă şi intelectuală a Mioriţei. Mioriţa şi Voroneţul: cele două valori ale creaţiei comunităţii româneşti”  (Vasile Băncilă, Opere…, p. 412).

Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu, Cavaler de Clio

SURSA: https://www.art-emis.ro/jurnalistica/miorita-aleasa-pentru-sacrificare

Publicat în CARICATURA ZILEI, DOCUMENTE, ISTORIA NOASTRĂ, ŞTIINTA CULTURĂ CIVILIZAŢIE, ŞTIREA ZILEI | Lasă un comentariu

INSPIRAȚIA SUFLETULUI CU NATALIA ZAPOROJAN

Cam de mult timp nu am actualizat capitolul „Tinere Talente” din primul meu blog „Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru”, deși anterior am descoperit și lansat mai multe talente la o diversitate  amplă de genuri. Cred că e vorba de lipsa acută a timpului, dar și la drept vorbind nu am depistat până în prezent, un talent mai deosebit, demn de atenție.

Această situație a fost răsturnată câteva luni în urmă, când prin voia întâmplării, am dat de câteva înregistrări video într-un portal de socializare din Internet, semnate de distinsa domnișoară, care m-au impresionat până în adâncul sufletului. Și nici nu e vorba de faptul, că autoarea acestor mesaje emoționante este superbă,  frumoasă și chiar în unele ipostaze are mult comun cu vedeta cinematografiei mondiale Monica Bellucci. Tematica subiectelor alese, vocea ei miraculoasă, plină de aromă și prospețime te face să crezi că mai există o lume, o civilizație, exprimat prin chipul și vocea aceste copile, pre numele Natalia ZAPOROJAN.

De obicei, astfel de copii superbi și talentați, se nasc în familii unde persistă dragostea, înțelegerea, dorința că copiii lor să-i depășească pe părinți și la aspectul fizic, și la acel profesional, indiferent care n-ar fi el, iar în fine să fie sănătoși și fericiți.Trebuie să recunoaștem, că părinții distinsei domnișoare, domnul Ion și soția sa, doamna Elizabeta Zaporojan și-au atins acest scop nobil.

Cu siguranță, că atunci când părinții țin sub control procesul de educație  al copiilor,  verifică lecțiile, merg la bibliotecă, în excursii cu copilul, cumpără cărțile necesare, enciclopedii, dicționare, alte materiale și utilaj, pentru a dezvolta orizontul copilului, condiții moderne de activitate, respectiv apar și rezultate îmbucurătoare. Cu alte cuvinte, un părinte deștept, nu-i dăruiește ”peștele” copilului, ci îl învață să prindă „pește”!

În urma acestor eforturi, domnișoara Natalia Zaporojan a devenit un om cult, inteligent, independent și pregătit pentru viață, cu un bagaj solid de cunoștințe. Toate aceste trăsături, au dat naștere unei inspirații și talentul de a mânui cuvânul. Sigur, că în toate situațile, există loc de mai bine și ne bucură faptul, că omagiata noastră pemanent citește și învață ceva, deși este destul de dificil să găsești timp liber, când muncești mult și te afli departe de ce-i dragi inimii.

Nu voi exagera deloc, dacă voi susține că mi-au plăcut toate textele și imprimările video realizate de protagonista noastră, deoarece astăzi Natalia sărbătorește Ziua de Naștere. Cine este Nataliei Zaporojan? Este un suflet și inimă mare cu emoții la superlativ!

Natalia Zaporojan s-a nascut la 2 februarie 1994, in orasul Cornesti, municipiul Ungheni.Familia i-a fost temelia, de unde a prins aripi spre lumea plina de mister. Mama Elizabeta Zaporojan, o femeie plina de viata, cu caracter puternic, care muncește pe post de asistent medical. Tatal Ion Zaporojan,agronom de profesie și vocație, persoana care ii este alinarea ei, un om plin de optimism și sperante; mai în scurt- fata tatei.

Un om foarte important din viața tinerei scriitoare este fratele mai mare, Viorel Zaporojan, tot asistent medical, pășind pe urmele mamei lor. Natalia  a petrecut copilariaîn satul Cornova, la bunei, parintii mamei (Natalia si Ion Trofimov), unde și locuiește in prezent. Este satul cu care se mindreste, un sat vechi de oameni gospodari și tradiții milenare. Și unde nu ar pleca Natalia, mereu poartă în suflet acest sat pitoresc- patria mică a multor personalități din Basarabia și respectiv Republica Moldova, printre care cărturarii Basarabiei române, patrioții Paul Mihail, Vasile Șoimaru etc.

Anume aici este locul  unde domnește pacea, oriunde nu ar pleca nu gasește o alta frumusetea a naturii, linistea care adie, cintecul pasarilor, mirosul florilor…

Trăim o viața din amintiri, care ne leagă o viața, amintiri ce sunt ascunse în adâncul inimii. In anul 2001 a inceput scoala,acolo unde a pasit primii pasi in lumea intelepciunii. Prima profesoară fiind Doamna Tatiana Procopii, cea care a îndrumat-o cu sfaturi și lecții de viața. Este persoana, care i-a dăruit o parte din blândețea și bunătatea sa, fapt pentru care este recunoscatoare până în prezent. In anul 2004 a frecventat scoala de dansuri populare din orasul Cornesti.

Avind parte de un profesor excelent, un profesionist sută la sută. Anume atunci a înțeles, ca viața este o lupta pe care o duci in fiecare zi, unde poți pierde, unde poți câstiga,,și chiar de perzi la moment, să știi să găsești forțe pentru a ridica și continua  lupta.

Tot în perioada aceasta, a prins flăcări dorința de a ajunge pe o scenă profesională, unde o vor vedea o lume intreaga, unde va putea recita, dansa…

In anul 2013 a absolvit Liceul Teoretic ,,Dimitrie Cantemir” din orasul Cornesti, diriginte fiind profesorul Andrei Cucoș. O persoana răbdatoare și inteligentă, mereu a fost un exemplu pentru ea și tinerii care sperau la ceva mult mai bun. Dupa absolvirea liceului, părinții erau fermi convinși, că fiica lor  își va continua studiile in Republica Moldova, cunoscând visele ei mărețe…dar cu regret, a fost nevoită să abandoneze această ideie și să o puie intr-o lădiță inchisă bine și uitată pentru  o perioada de timp.

După ce Natalia a anunțat decizia sa, parintii s-au întristat mult, dar caracterul puternic și convingerea că are dreptate, nu au oprit-o din drumul ei.

În toamna anului 2014, la doar 18 ani, Natalia hotărește să părăsească casa, familia, țara pentru un salariu decent, „un trai mai bun și un viitor mai fericit”. Italia a fost țara in care s-a stabilit, dar aici visele ei nu puteau da roade, pentru că munca pe care a ales-o apartinea altei categorii, dar a rezistat, deoarece după convingerea ei pentru orce succes, se merită și câte un sacrificiu și mai mare decât ne permit puterile! A ales să aibă grijă de bătrâni, deoarece după decesul bunicii, a decis să ajute măcar pe alte persoane în etate, a incercat să aducă acea căldură sufletească  persoanelor străine, ceea ce nu a oferit bunicii sale la momentul potrivit.

Pentru Natalia, bunica era ingerul sfint, care din totdeauna i-a dat putere, atunci când era in viață, dar și când a plecat la Dumnezeu… Imaginea bunicii, bunătatea ei era colacul de salvare atunci când avea momente mai putin placute, gândul că bunica e alături, îi alină orce durere lăsată de timp, oameni, situații.

Mereu a stat in preajma persoanelor străine, a intilnit persoane bune la suflet si chip, a intilnit persoane, de la care a avut „lecții” prea dure de invățat, dar niciodată nu a renunțat de a crede, că mâine va fi o altă zi mult mai frumoasă decât cea de azi, și că în astă lume plină de răutate, există bunătate și oameni onești.

Cunoscând munca pe care o facea mereu, dorește să aducă un sincer mulțumesc persoanelor, care au grijă de parinții străinilor,care se sacrifică pentru familie, copiii. Viața e plina de surprize plăcute și mai puțin plăcute, dar când în interior arde flacara unui luptător, atunci nimeni, nimic nu ne poate opri din ceea ce iți propui. Pasiunea pentru scris a apărut atunci, când in viața Nataliei a avut loc o întâmplare, care i-a schimbat viața radical. O întâmplare, care nu a fost ușor de depășit, dar purtând in suflet credinta în Dumnezeu și pe El, a reușit sa treaca cu brio peste tot.

Atunci când avea momente mai puțin placute, momente triste, momente când ai vrea să vorbești și nu ai cu cine, regasindu-se mereu departe de cei dragi. Într-o bună zi a decis sa ia un pix in mână și să inceapă a scri toate gândurile pe foaie ca și cum ar fi vorbit direct unei persoane. De atunci a adunat o mică colectie cu meditații, care i-au schimbat viața spre frumosul și universul lăuntric de care simțea necesitatea. Aceste scrieri au început a  deveni din ce în ce mai interesante și cu o diversitate largă de subiecte. Fiind plină de energie pozitivă și de  speranțe, că efortul ei ar putea aduce bucurie și fericire oamenilor, Natalia continuă să scrie…

Și se pare că nu va renunța niciodată la această descoperire personală a scrisului, chiar de viața îî aduce uneori surprize mai puțin plăcute. Este Mare puterea lui Dumnezeu și acest lucru omagiata noastră l-a înțeles cu desăvârșite. Niciodată nu e târziu să îți realizezi visul mult dorit și niciodată nu e prea târziu ca să fii fericit…

Nu ne rămâne decât s-o felicităm cu ocazia Zilei de Naștere și să-i urăm, ca niciodată să nu poată ieși din brațele Inspirației și Fericirii! La Mulți Ani Natalia Zaporojan! La Mulți Ani copilă frumoasă și talentată!

Alexandru MORARU, publicist, istoric-arhivist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autor și coautor a mai multe volume de carte.

Publicat în FELICITĂRI, FOTOGRAFII, MAI ODIHNIŢI-VĂ..., MUZICĂ, VIAŢA E FRUMOASĂ, VIDEO, ŞTIREA ZILEI | Lasă un comentariu

CLUBUL ISTORICILOR: OPERA POLITICĂ A LUI MIHAI EMINESCU

PRIMA ȘEDINȚĂ A CLUBULUI ISTORICILOR DIN 2020

La 22 ianuarie 2020, la Biblioteca Centrală a avut loc prima ședință din acest an al Clubului Istoricilor. Au fost prezenți militari din unitatea militară a carabinierilor, studenți de la Colegiul Pedagogic „Alexei Mateevici”, elevi din clasele superioare ale Liceului Teoretic „Iulia Hasdeu” și de la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri”.


Evenimentul a fost deschis de moderatorul Alexandru Moraru, președintele Clubului Istoricilor. După o scurtă întroducere, i-a oferit cuvântul doamnei Maria Pilchin, scriitor, critic literar, directorul Bibliotecii Centrale „Hasdeu”, care a prezentat un mesaj de salut Clubului Istoricilor și felicitări de Doamne ajută în activitatea clubului.


Cu o comunicare interesantă și la subiect a venit domnul Anatol Petrencu, doctor habilitat în istorie, profesor universitar. La ședința respectivă au mai vorbit: Petru Berlinschi, doctor în științe filosofice, Alexandru Ganenco, colonel (r), istoric și publicist și alții.

Publicat în DOCUMENTE, FILOSOFIE ŞI PSIHOLOGIE, ISTORIA NOASTRĂ, ŞTIINTA CULTURĂ CIVILIZAŢIE, ŞTIREA ZILEI | Lasă un comentariu

Regimul Dodon impune Memoricidul

La sfârșitul anului 2019, am depus pe numele directorului-adjunct al Agenției Naţionale pentru Cercetare şi Dezvoltare (A.N.C.D.), dna Viorica Boaghe, proiectul de cercetare știinţifică cu titlul „Crimele comunismului în memoria transgenerațională. Proiect interdisciplinar de cercetare şi valorificare a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist în R.S.S. Moldovenească”. Proiectul a fost expertizat de trei specialiști, dar nu a acumulat numărul necesar de puncte pentru a fi susținut financiar de statul Republica Moldova. Personal consider că a fost o decizie politică. Aceasta pentru că a fost uimitor decalajul între punctele puse de doi experți „din afară” şi cel de-al treilea „din interior”, iar A.N.C.D. nu a binevoit cel puțin să examineze cauza acestei diferențe de puncte acordate proiectului.

Totuși, în această istorie cel mai dezagreabil a fost episodul cu contestările. Am mers la sediul A.N.C.D., doamnele de acolo m-au îndemnat să reușesc să depun documentul până a doua zi, ora 17.00. Am muncit o zi, am depus contestarea ca să aflu mai apoi că există un anume punct într-o anume decizie prin care A.N.C.D. s-a scutit de obligațiunea de a studia contestările. De ce nu ați spus despre asta mai devreme, înainte de a redacta contestarea? Nu vă pare că este culmea cinismului, o subtilă bătaie de joc, doamna Boaghe?

De fapt, ce se întâmplă în Republica Moldova? Timp de decenii de dominație totalitar-comunistă autoritățile au impus un singur mod de gândire despre trecut, o singură memorie – cea a ocupantului sovietic, interzicând victimelor regimului comunist cel puțin să discute despre supravieţuirea lor în lagărele Gulagului sau în speţposelenii. În cadrul Programului de Stat (2014-2018) privind recuperarea şi valorificarea memoriei victimelor regimului comunist de ocupaţie am depus eforturi pentru a recupera marea parte a acestor memorii la prima persoană; următorul pas era să urmărim impactul acestei traume asupra generațiilor care au urmat, am promovat ceea ce reputatul istoric francez Paul Ricoeur numea „Memorie justă”. Era firesc ca această activitate să continue, să fie susţinută de guvernanții de astăzi. Asta pentru că supraviețuitorii Gulagului sunt şi ei oameni, deci – sunt şi ei muritori. Mare păcat că persoanele care decid în Republica Moldova cui să dea şi cui să nu dea bani pentru cercetare nu au înţeles încă acest lucru. Pierderile irecuperabile sunt pe conştiinţa lor.

Acum Dodon. Lucru ştiut: el este cel care execută fără murmur tot ceea ce i se dictează de la Moscova. Kremlinului nu-i plac momentele adevărate, dar tragice, ale trecutului sovietic. „Să mai treacă o sută de ani, apoi să studiaţi acele realităţi” – această frază am auzit-o în cadrul unei emisiuni TV din gura unui propagandist al lui Vladimir Putin. Iar Dodon se străduie. La indicaţia lui a fost închis Muzeul Ocupaţiei sovietice, tocmai pentru că acesta reflecta parţial crimele comise de ocupantul nepoftit. Asta el impune cu forţa în Republica Moldova mitologia sovietică despre „Marele război pentru apărarea Patriei” – noua ideologie expansionistă a Moscovei, cu istorii contrafăcute, false, cu panglica „Sfântul Gheorghe”, cu „Bessmertnîi polk” şi alte elemente specifice mitului, adică minciunii. Altfel spus, Dodon promovează în Republica Moldova Memoricidul, adică interzice definitiv de a evoca tragedia, „pentru a împiedica victimele să se recunoască în calitate de victime şi să-l indice pe călăul lor” (Stéphane Courtois).

Asta este trista noastră realitate. Despre asta am vorbit în cadrul şedinţei ordinare a Mesei Rotunde cu Statut Permanent „Reîntregirea” din 10 ianuarie 2020. În condiţiile în care vom fi conştienţi de cele ce ni se întâmplă, sper, să ne putem solidariza (uni) pentru a rezista împotriva tăvălugului distrugător de identitate naţională, a memoriei noastre comune şi vom găsi şi posibilităţi (sper) pentru a supravieţui ca Neam.

Mai jos publicăm Contestaţia înaintată A.N.C.D.-ului în care veţi vedea inepţiile recenzentului ultra-secret nr.3, care a depunctat într-un mod impermisibil proiectul și a compromis în general procedura de recenzare a proiectelor din cadrul concursului „Program de stat 2020-2023”.

Invităm  directorii de proiecte care au depus la A.N.C.D. cele 107 de contestații la fel să le publice, să rămână pentru Istorie !

Către:
Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare
Comisia de Contestare al Concursului Programului de Stat (2020-2023)
CONTESTAȚIE
la expertizarea propunerii de proiect din concursul Program de Stat
Numărul de referință al propunerii: 216/23.10.19 A
Denumirea propunerii: Crimele comunismului în memoria transgenerațională. Proiect interdisciplinar de cercetare și valorificare a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist în RSS Moldovenească
Director de proiect: dr. hab., prof. univ. Petrencu Anatol
Prioritatea strategică: Provocări societale
Direcția strategică: Patrimoniul material și imaterial

Prin prezenta contestație, Vă solicităm respectuos invalidarea rezultatelor indicate de evaluatorul nr. 3 din Fișa de evaluare nr. 3 a proiectului nostru, luând în considerație următoarele:

Contestații de ordin general:

– Stilul de exprimare confuz și nivelul defectuos de scriere în comentariile evaluatorului nr. 3 fac dovada unei prestații sub nivelul rigorilor indicate în HG nr. 382/2019, suscită întrebări privind competența evaluatorului și compromite rezultatele expertizei oferite de acesta.
– Aprecierile evaluatorului nr. 3 expuse în compartimentele „Punctele slabe” nu corespund rigorilor indicate în HG nr. 382/2019, atât în domeniul pe care-l profesează evaluatorul nr. 3, cât și în domeniul proiectului pe care l-a evaluat.
– Evaluatorul nr. 3 operează în mod eronat cu noțiunile și instrumentariul științific (de exemplu, confundă metodele cu domeniile științifice), aplică sintagme rupte din contextul propunerii de proiect, eventual preluate din conținutul altor proiecte.
– Atragem atenția Comisiei asupra diferenței de punctaj oferit de evaluatorul nr. 3 și primii doi evaluatori, fapt care pune la îndoială obiectivitatea evaluatorului nr. 3.

Contestații la criteriul nr. 1:

– „Tema de cercetare nu este nouă, nu este atat de originală”: – Autorii proiectului propun o viziune interdisciplinară cu implicarea surselor și metodelor noi de studiu (în particular istoria orală) prin care vor crea un nou cadru al cunoașterii și un instrumentariu inovativ de cercetare (baza de date audio/video; arhiva tematică digitizată cu mărturii orale și imagini foto; baza de date cu studii de caz din perspectivă psihologică, lingvistică, antropologică).

– „Tema este destul de îngustă. Cercetări de acest gen au fost realizate, începând cu 1991-92, inclusive până în zilele noastre”: – Proiectul nu stipulează cât de îngustă este tema abordată, ci cât de tendențios și slab elucidată a fost această temă, cercetările anterior fiind realizate pe segment de surse elaborate de autorii și instituțiile aceluiași regim de ocupație, care nu pot explica fenomenul totalitarismului în complexitatea sa.

– „Problema trecutului îi frămîntă pe toți”: – Constatarea evaluatorului la compartimentul „Puncte slabe” nu poate fi indicate ca moment slab; or, este amoral să condamni societatea în continuare la necunoaștere trecutului care o frământă!

– „Altceva este daca echise [?] va aduce ceva nou prin cercetările sale”: – dincolo de exprimarea confuză, insistăm asupra cercetării intergeneraționale a memoriei privind crimele puterii sovietice în R.(A).S.S.M. ca una de noutate absolută în mediul științific din RM și de peste hotare, cu impact pentru depășirea crizelor cu care se confruntă societatea de astăzi. Mai mult, dincolo de studiile efectuate la acest subiect pentru societățile din statele baltice, Ucraina, România, Polonia – în RM această problematică nu poate fi amânată la nesfârșit!

– „autorii proiectului nu propun metode noi de cercetare, apelând la cele tradiționale, cunoscute: istorie, psihologie, filosofie. Cercetările sunt oportune, necesare, dar totul metodele nu sunt clar definite în proiect”: – Ceia ce indică evaluatorul nr. 3 ca metode este aberație crasă – nu putem confunda domeniile de cercetare cu metodele de cercetare, cu o singură excepție, cea a istoriei orale, pe care evaluatorul nr. 3 a fost incompetent să o sesizeze de-a lungul întregii propuneri de proiect. În al doilea rând, metoda de istorie orală este neaplicată în cercetările anterioare pentru studierea interdisciplinară a evenimentelor din perioada RSSM.

– „Care este sursa de bază pentru Promemoria, care sunt criteriile de selectare.” – În cazul când evaluatorul nr. 3 a avut în vedere sursele de cercetare a echipei coordonate de Centrul de Excelență Institutul de Istorie Socială ProMemoria, a se vedea atent indicarea în propunerea de proiect (documente de arhivă, mărturii de istorie orală, acte și documente din patrimoniul de familie, jurnale personale, memorialistică).

– „Noutatea rezultatelor cercetării nu este documentată suficient, făcându-se trimiteri la decrete și foruri petrecute. Originalitatea mai mult seamănă cu o constatare+descriere, decât o cercetare știinţifică cu rezultate inedite, complet noi”: – A vorbi despre documentarea noutății rezultatelor cercetării este posibil abia după implementarea proiectului. În propunerea de proiect vorbim despre argumentarea noutății rezultatelor cercetării.

Contestații la criteriul nr. 2

– „Informatiile vor fi răspândite într-un segment ingust, studenți, parțial elevi, cercetători din domeniu” : – Interpretare greșită! Proiectul indică cooperare cu diferite instituții și proiecte de cercetare (din Lituania, România), cu varii structuri ale societății civile (asociații tematice, muzee, biblioteci etc.). Mai important, sunt planificate o serie de activități științifice la toate etapele (seminarii, conferințe naționale, conferința de totalizare; publicații în reviste cu Factor de Impact), în conformitate cu rigorile HG nr. 382/2019!
– „Rezultatele pot influienta societate în funcție de rezultate și modul lor de prezentare, argumentat, fără emoții (ca în perioada anilor 1989-19950”: – Dincolo de formularea confuză a evaluatorului nr. 3, atragem atenția că această idee trebuia indicată la compartimentul “puncte tari”. În plus, metodologia indicată în propunerea de proiect este racordată la aspectul teoretic și metodologic recent din instituții consacrate de peste hotare (Lituania, România, Germania) și depășește abordările din anii 1990 care, de altfel, erau firești acelei perioade.
– „Rezultatele depind de echipa de cercetare, care este competentă, cu experiență, destul de numeroasă”: – Acest enunț, de fapt trebuie indicat la “punctele tari”! Formularea „echipa destul de numeroasă” nu este relevantă – este vorba de un consorțiu interinstituțional pentru realizarea acestui proiect de cercetare, cu atragerea experților consacrați în domeniu din Lituania și România.
– „La deseminarea rezultatelor se preconizează doar organizarea seminarului și familiarizarea studenților/profesorilor USM (cu donații de carte)”: – A se vedea mai sus punctul 1. Reiterăm tendința evaluatorului nr. 3 de a repeta ideile, fapt ce umbrește calitatea evaluării și punctele acordate.
La fel, remarcăm în fișa evaluatorului nr. 3:
– ignorarea potențialului propunerii de proiect de a contribui asupra dezvoltării direcției științifice strategice la nivel național și internațional
– minimalizarea potențialul rezultatelor preconizate în proiect pentru continuarea cercetărilor în cadrul Programelor europene de cercetare
– impactul științifico-practic al rezultatelor cercetării în cadrul proiectului propus.

Contestații la criteriul nr. 3

– „Se remarcă un decalaj major în salarizarea membrilor proiectului” – Salarizarea este întocmită în corespundere cu legislația în vigoare din RM și în limitele metodologiei Program de Stat. Această obiecție a evaluatorului nr. 3 nu poate determina depunctarea propunerii de proiect
–  La fel, este trecută cu vederea capacitatea tehnico-materială a instituțiilor antrenate în consorțiul pentru acest proiect de cercetare!

Contestații la criteriul nr. 4

– „publicațiile membrilor echipei sunt atât de documentate, numeroase și înguste, încât apare întrebarea despre ce vor să realizeze membrii proiectului. Publicațiile din ultimii ani sunt relevante” : –  De fapt, această apreciere trebuie transferată la „puncta tari”!
Argumentarea punctajului acordat și concluziile:
– „autorii nu descriu clar care informații vor cerceta, câți oameni vor fi antrenați, focus-grupul, cum vor selecta persoanele”: – propunerea de proiect nu menționează și nu presupune aplicarea metodologiei de lucru cu focus-grupurile; este vorba de istorie orală, iar metodologia de lucru cu istoria orală a fost elaborată pentru acest subiect de cercetare din RM în cadrul Program de Stat 2015-2018 implementat de echipe și urmează a fi fortificat și ajustat la obiectivele propunerii de proiect.
2)      Invocarea de către evaluatorul nr. 3 a lipsei brevetelor de invenție („brevete de invenție nu au”) este inadecvat statutului și experienței științelor umanistice care nu operează cu brevete de invenție.
În acest context, atragem atenția Comisiei asupra:
–  Contribuției anterioare a echipelor din consorțiul proiectului în dezvoltarea ramurii științifice, și anume: promovarea unui domeniu nou de cercetare în Republica Moldova – memoria victimelor regimului totalitar-comunist de ocupație din R.S.S.M.;
– Aprecierii foarte înalte la foruri din Republica Moldova și de peste hotare a rezultatelor științifice realizate în proiectul Program de Stat 2015-2018, implementat de echipe și potențialul înalt în continuarea temei pentru următorul nivel de cercetare, cu aplicarea perspectivei interdisciplinare;
– Participării membrilor echipei în proiecte Horizon-2020, FP7, Erasmus+ etc. la tema proiectului;
– Actualității și impactului social al problemei abordate de proiect. Mărturiile celor care au supraviețuit totalitar-comunistă constituie o sursă de documentare istorică de o valoare inestimabilă, care trebuie pusă în valoare prin colectare, sistematizare și cercetare științifică, și care nu poate fi nicidecum amânată.

18 decembrie 2019

Director de proiect
prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu
Centrul de Excelență Institutul de Istorie Socială ProMemoria,
Universitatea de Stat din Moldova
Publicat în ARTICOLE ŞI FOTOGRAFII ALE ALTORA, CARICATURA ZILEI, ISTORIA NOASTRĂ, ŞTIINTA CULTURĂ CIVILIZAŢIE, ŞTIREA ZILEI | Lasă un comentariu

POEZIS: Vrem Țara înapoi…

Vă dăm pensiile, toate,

Dar vrem Ţara înapoi!

                           

                           Ţării. Ea este Onoarea, Respirația şi Demnitatea noastră!

                                                               –  24 Ianuarie 2016 –

       Motto

Aţi dat Ţara-afar` din Ţară,

Să se stingă în surghiun,

Avea dreptul ca să moară

Într-un sat, într-un cătun…

 

Aţi dat Ţara-afar` din Ţară,

Mercenari ai lumii noi,

Vă dăm pensiile, toate,

Dar vrem Ţara înapoi!

 

Pas cu pas –  o crimă-n rate,

V-aţi dat Ţara între voi,

Vă dăm pensiile, toate,

Dar vrem Ţara înapoi!

 

Trădători cu maţe sparte,

Ne-aţi lăsat de Ţară goi,

Vă dăm pensiile, toate,

Dar vrem Ţara înapoi!

 

Ne-aţi zdrobit credinţa-n frate,

Voi,  strânsură de slugoi,

Vă dăm pensiile, toate,

Dar vrem Ţara înapoi!

 

Pe reţete compensate,

Ne-aţi dat viaţa la gunoi,

Vă dăm pensiile, toate,

Dar vrem Ţara înapoi!

 

Ce-i a  voastră  demnitate?

E-o scursură de puroi!

Vă dăm pensiile, toate,

Dar vrem Ţara înapoi!

 

Aparenta libertate

Aţi  hoţit-o pentru voi,

Vă dăm pensiile, toate,

Dar vrem Ţara înapoi!

 

Alungară-ţi din Cetate

Dreptul simplu, de-a fi Noi,

Vă dăm pensiile, toate,

Dar vrem Ţara înapoi!

 

Noi trăim pe apucate,

Voi, precum nişte strigoi,

Vă dăm pensiile, toate,

Dar vrem Ţara înapoi!

 

Aţi făcut din nedreptate

Jugul zilnic pentru noi,

Vă dăm pensiile, toate,

Dar vrem Ţara înapoi!

 

Aţi vândut tot ce se poate,

Ne-aţi stors Neamul de eroi,

Vă dăm pensiile, toate,

Dar vrem Ţara înapoi!

 

Suntem umbre,  crunt  vânate,

Terfelite în noroi,

Vă dăm pensiile, toate,

Dar vrem Ţara înapoi!

 

Revoluţii confiscate,

Alta este-acum în toi,

Vă dăm pensiile, toate,

Dar vrem Ţara înapoi!

 

Viaţa nostră se împarte

Între  juguri şi nevoi,

Vă dăm pensiile, toate,

Dar vrem Ţara înapoi!

 

Am jurat, cu preţul vieţii,

Să-i fim Ţării ultim scut,

Şi să vă-ntrebăm, nemernici,

Ce  rău, Ţara v-a făcut?

 

Suntem dincolo de moarte

Doar soldaţi, atât, şi-n noi

Vine strigăt de departe,

De va fi, murim puhoi,

 

Vă dăm pensiile, toate,

Dar vrem Ţara înapoi!

 

                                        Costinel Petrache –  Soldat Român

 

 

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

În aşteptarea redenumirii bulevardului „Ştefan cel Mare şi Sfânt” în bulevardul „Vladimir Putin”

Declaraţie de protest

Înlăturarea guvernului, condus de Maia Sandu, a însemnat preluarea întregii puteri de oamenii Kremlinului. Ne aşteptăm la un proces de restaurare a dominaţiei imperiale. Dar nu am crezut, – cel puţin eu -, că restauraţia va începe cu lupta împotriva monumentelor. De ce? Pentru cei care urmăresc viaţa politică rusă ştiu cum îşi apără ruşii monumentele oriunde ar fi ele. Aceeaşi atitudine ar fi trebuit să fie şi faţă de monumentele altor popoare, inclusiv al nostru. Dar, spre uimirea şi stupefacţia generală, iată că ruşii (sau favoriţii lor socialiştii din RM) au dat o lovitură monumentului de la Olăneşti. Iată ce ne scrie avocatul şi bunul patriot şi istoric Iulian Rusanovschi:

MONUMENTUL GRĂNICERULUI AURELIAN MIHĂILESCU A FOST VANDALIZAT

La Olănești, R. Moldova, a fost restabilit anul acesta, la inițiativa Asociației MONUMENTUM, un monument în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial şi a eroului Aurelian Mihăilescu, ucis de bolşevici la 10.05.1923 în timp ce păzea hotarul Nistrului lângă pichetul de grăniceri de la Olănești. Ulterior, în 1933, grănicerii din Olănești ridicaseră un monument în memoria acestui grănicer, monument care a fost distrus în 1945. Mormântul căpitanului Aurelian Mihăilescu a fost și el devastat de bolșevici.

Stabilită pentru 28 noiembrie 2019, inaugurarea monumentului restabilit nu va avea loc din cauza consilierilor socialiști, a primarului Iuri Ostaf şi a preotului Constantin Portărescu (ultimii doi cu cetăţenie română). La indicația consilierilor socialiști, un individ din sat a vandalizat monumentul prin distrugerea tuturor inscripțiilor de pe el si aplicarea unui strat de amestec uscat pentru a mușamaliza profanarea.

Primarul din sat refuza sa sesizeze Poliţia (fiind indignat că pe monument sunt trecute inițialele unui erou român – Aurelian Mihăilescu), iar preotul a confirmat că a depus cerere la Primărie pentru a împiedica manifestația, deoarece monumentul avea sa fie sfințit de un episcop din cadrul Patriarhiei Române. A FOST VANDALIZATA ȘI PLACA DIN BRONZ CU CHIPUL EROULUI.

Amintim ca acest monument a fost ridicat în baza Deciziei Consiliului local Olăneşti, a unei Hotărâri de Guvern şi este avizat de Comisia Monumentelor de For Public. Se vede ca statul este incapabil sa păstreze memoria eroilor şi obiectele de patrimoniu cultural, iar Primăria și preotul din Olănești incită lumea la ură etnică, discriminare și antagonism.

Aurelian Mihăilescu a luptat în Primul Război Mondial, fiind decorat multiplu de Regele Ferdinand în luptele de la Turtucaia și Mărășești, iar în 1922 s-a căsătorit la Criuleni cu o basarabeancă. In mai 1923 a fost împușcat la datorie, după ce deconspirase o banda de bolșevici care pregăteau răscoala de la Tatarbunar şi aduceau clandestin armament în Basarabia.

Mai mult ca atât, cei de la Primărie și-au permis să „ATENȚIONEZE” organizatorii că sfințirea monumentului va fi curmată de populația locală, care va ieși la proteste și va bloca parcul și accesul în sat!!!

Așteptam reacția Procuraturii Stefan Voda, a Consiliului Raional Stefan Voda, Maria Raileanu, a Ministerului Culturii, a Ambasadei României la Chișinău, Primăria Olănești, Academia de Științe și a altor instituții de pe cele două maluri ale Prutului care nu sunt indiferente la aceste acte de barbarie și profanare!

În legătură cu cele expuse mai sus, Centrul de Excelenţă Institutul de Istorie Socială „ProMemoria” protestează împotriva actelor de laşitate a primarului din Olăneşti, condamnă acţiunile socialiştilor locali şi celor care-i protejează, cere poliţiei locale să depisteze ticălosul care a vandalizat monumentul pregătit pentru redeschidere şi sfinţire, iar justiţia noastră să-l pedepsească conform legislaţiei în vigoare.

Cerem Mitropolitului Vladimir să descurajeze astfel de comportamente din partea subalternilor săi. Noi toţi suntem ortodocşi, nu e vina noastră că avem două mitropolii, dar ambele au aceleaşi drepturi şi posibilităţi egale în oficierea slujbelor.

Am vorbit ceva mai devreme cu nişte alegătoare din Chişinău, una din care spunea că a votat cu socialiştii, „pentru că ni-s tare dragi”. Acum tot atât de dragi vă sunt? Numai că aceasta abia-i începutul. Să vedeţi Dvs. în 2020 ce restaurare imperială se va face în numita RM. Să nu vă miraţi că şi bulevardul „Stefan şi Mare şi Sfânt” va fi redenumit în „Vladimir Putin”. La Groznîi deja este, de ce nu ar fi şi la Chişinău?

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România, preşedintele CE INIS „ProMemoria”

26.11.2019

SURSA: http://anatolpetrencu.promemoria.md/?p=3115

NOTĂ: La textul acestei declarații de protest, se alătură și Clubul Istoricilor din RM, pentru care semnează Alexandru Moraru, președintele Clubului Istoricilor.

Publicat în CARICATURA ZILEI, DOCUMENTE, ISTORIA NOASTRĂ, ŞTIREA ZILEI | 1 comentariu