MAIA 2017: AMINTIRILE UNUI ISTORIC DIN BASARABIA

În zilele de 8 şi 9 septembrie 2017, în localitatea Maia Catargi, judeţul Ialomiţa, România, şi-a desfăşurat lucrările Sesiunea comună a XIII/V-a[1] de comunicări ştiinţifice, având genericul „Retrăiri istorice în veacul XXI. Tematica sesiunii a cuprins următoarele teme istorice majore: „140 de ani de la proclamarea Independenţei României”, „100 de ani de la eroicele bătălii din vara anului 1917″ şi „70 de ani de la catastrofa Armatei Române de la Stalingrad”. Organizatorii Sesiunii au fost Academia Oamenilor de Ştiinţă din România (A.O.Ş.R.), Filiala Maia Catargi a Asociaţiei Naţionale a Cavalerilor de Clio şi Asociaţia Atr-Emis. Manifestarea ştiinţifică a fost susţinută de Consiliul Judeţean Ialomiţa, parteneri ai organizării Sesiunii fiind Biblioteca Maia şi asociaţia Culturală Apollon.

După Tedeumul, oficiat în Biserica localităţii, dl prof. univ. dr. Jipa Rotaru, membru al A.O.Ş.R., preşedintele Filialei Maia Catargi a Asociaţiei Naţionale a Cavalerilor de Clio a deschis lucrările Sesiunii. Sesiunea a debutat cu lansarea şi prezentarea cărţilor, publicate recent. Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru şi editorul George Călin au vorbit despre nou-apărutul volum „Retrăiri istorice în veacul XXI”, volumul al X-lea[2], cu comunicări-studii prezentate în anul 2016 (la ediţia comună XII/IV a celor două structuri organizatorice menţionate), având ca teme împlinirea a 100 de ani de la intrarea României în Războiul de Întregire şi 75 de ani de la intrarea în Războiul de Reîntregire naţională. Fiecare participant la Sesiunea de comunicări a primit câte un exemplar de carte.

Conf. univ. dr. Vasile Şoimaru (Chişinău) a prezentat publicului un şir de cărţi, publicate la Chişinău în cadrul programului „Românii din jurul României” (coordonator – dr. Vasile Şoimaru). Este vorba de volumul „Stalingrad – istoria unei armate sacrificate: Armata a III-a Română”, autori: prof. univ. dr. Jupa Rotaru şi prof. univ. dr. Cornel Carp. Apoi dl Vasile Şoimaru a vorbit despre primul volum al antologiei „Basarabia – pământ strămoşesc”, editor şi redactor ştiinţific dr. Mihai Taşcă (Colecţia „O sută de cărţi despre Basarabia la o sută de ani de la Marea Unire”).

Istoricul şi arhivistul Alexandru Moraru a vorbit despre broşura semnată de Vasile Stoica „Basarabia”, publicată la New York, în 1919, descoperită de dl A. Moraru în colecţia de carte rară a Bibliotecii „B. P. Haşdeu” de la Chişinău. Textul a fost tradus în română şi publicat „în oglindă” (română-engleză) în broşură. Apoi, într-o atmosferă solemnă, organizatorii Sesiunii au înmânat însemnele specifice noilor membri ai Asociaţiei Naţionale a Cavalerilor de Clio, iar preşedintele Academiei Art-Emis, dl Ion Măldărescu, a oferit câteva plachete „Honoris Causa Art Emis Academy 2017″.

Comunicările ştiinţifice au fost expuse în plen. În prima zi au avut loc trei şedinţe. În prima, moderată de prof. univ. dr. Ioan Scurtu, membru al A.O.Ş.R. şi dr. Alin Spânu au fost prezentate opt comunicări. Astfel, col. (r.), prof. univ. dr. Octavian Burcin a vorbit despre „Contribuţia ţărănimii la cucerirea Independenţei de stat a României (1877-1878)”, col. (r), dr. Dan Prisăcaru a expus comunicarea „Iaşi – capitală de război. 1916-1918. Dezastrul şi regăsirea speranţei”. Participanţii la Sesiune au ascultat cu un interes deosebit comunicarea dlui ambasador, prof. univ. dr. Dumitru Preda „Bătălia de la Mărăşeşti, reacţii internaţionale. Unele învăţăminte pentru prezent”.

În cea de-a doua şedinţă au fost incluse zece comunicări, referitoare atât la subiecte consacrte Primului Război Mondial, cât şi celui de-al Doilea Război Mondial. Astfel : Comandor (r.), prof. univ. dr. Jipa Rotaru, membru al A.O.Ş.R., a prezentat comunicarea „La Mărăşeşti trebuia sa moară sau să învingă poporul român” (Mareşal Ion Antonescu)”. Lector universitar dr. Florian Bichir a vorbit despre „Misiunea Ortodoxă în Transnistria (1941-1944)”, iar prof. univ. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu a expus tema „Cotul Donului: eroism, jertfă şi trădare”.

În cea de-a treia şedinţă au fost prezentate şase comunicări, axate pe problematica celui de-al Doilea Război Mondial. Dl Ion Măldărescu, preşedintele Art Emis, a expus comunicarea „De la Cotul Donului la Stalingradul de pe Dunăre”. Dl Alexandru Moraru din Chişinău a vorbit despre „Documentele de arhivă din Chişinău privind eroii căzuţi la Cotul Donului şi grija Mareşalului [Ion Antonescu] pentru repatrierea românilor deportaţi de sovietici în regiunea Kuban şi în Crimeea”.

Subsemnatul, am prezentat comunicarea „Militarii români (prizonieri) în U.R.S.S. după bătălia de la Stalingrad”. Militari români au fost capturaţi de sovietici în iunie-iulie 1940, datorită încălcării de către militarii sovietici a termenilor de înaintare spre Prut. Soarta militarilor români a fost tristă: din puţinele mărturii ce le deţinem, constatăm că ei au fost deportaţi în Siberia şi impuşi la munci fizice grele. Subiectul rămâne necercetat. Dar ceea ce cunoaştem mai bine este soarta prizonierilor de război români după încheierea bătăliei de la Stalingrad. Expunerea am făcut-o în baza culegerii de documente „Prizonieri de război români în Uniunea Sovietică. Documente, 1941-1956″[3] şi a literaturii ruse.

Ultima şedinţă de comunicări a avut loc a doua zi, pe data de 9 septembrie, în care au fost expuse opt subiecte, inclusiv cel al dlui col. (r.) Alexandru Ganenco „Serviciile secrete – instrument eficace al geopoliticii Rusiei în zona Balcanilor”. Tot atunci, participanţii la Sesiune au vizitat Aşezământul de artă şi cultură religioasă Maia Catargi, Biserica din preajmă, inclusiv cavoul cu rămăşiţele pământeşti ale lui Barbu Catargi (pe placă e scris Katargiu) – prim ministru român în perioada 22 ianuarie – 20 iunie 1862, ziua când fusese asasinat.

Înainte de a încheia, vreau să mulţumesc încă o dată preşedintelui Asociaţiei Art Emis dlui Ion Măldărescu şi directorului Academiei, dnei Maria Diana Popescu pentru oferirea Plachetei „Honoris Causa” şi a respectivului brevet „Pentru activitatea pusă în slujba intereselor României”.
Dr. Anatol Petrencu, profesor universitar, USM.
________________________________________
[1] Sesiunea de comunicări şi dezbateri ştiinţifice (a XIII-a Filiala Maia Catargi a Asociaţiei Cavalerilor de Clio şi a V-a a Asociaţiei ART-EMIS) a fost sesiune comună a celor două asociaţii.
[2] Jipa Rotaru, Vlad Constantin (editori). Retrăiri istorice în veacul XXI, volumul X, Bucureşti, Editura Ro.card, 2017, 576 p.
[3] Prizonieri de război români în Uniunea Sovietică. Documente, 1941-1956, Bucureşti, Monitorul Oficial R.A., 2013, 873 p.

 

Anunțuri
Publicat în DOCUMENTE, ISTORIA NOASTRĂ, ŞTIINTA CULTURĂ CIVILIZAŢIE | Lasă un comentariu

LA BIBLIOTECA CENTRALĂ HASDEU A FOST INSTALAT UN PANOU DEDICAT CENTENARULUI MARII UNIRI

Notă: Deoarece personalul tehnic(bărbați) al bibliotecii, (fiind alcătuit numai din ruși și ucraineni) au refuzat categoric de a instala acest minunat panou dedicat a 100 de ani de la Marea Unire din 1918, acest lucru l-am făcut cu plăcere noi, adică eu, ajutat de prietenul meu Alexandru Ganenco, care venise intâmplător la mine. Trebuie să recunoaștem, că și unul și altul în procesul montării am avut emoții de înalt patriotism și de împlinire.

Alexandru MORARU

Publicat în DOCUMENTE, FILOSOFIE ŞI PSIHOLOGIE, ŞTIINTA CULTURĂ CIVILIZAŢIE, ŞTIREA ZILEI | 1 comentariu

MAIA 2017: DOCUMENTE DE ARHIVĂ PRIVIND EROII CĂZUȚI LA COTUL DONULUI …

DOCUMENTE DE ARHIVĂ PRIVIND EROII CĂZUȚI LA COTUL DONULUI ȘI GRIJA MAREȘALULUI PENTRU REPATRIEREA ROMÂNILOR DEPORTAȚI DE SOVIETICI ÎN REGIUNILE KUBAN și CRIMEIA (URSS)

*Comunicare ținută la Conferința Științifică ”Retrăiri istorice în viacul XXI” la Maia, Ialomița, 9 septembrie 2017

Alexandru MORARU (mun. Chișinău)

La sfârșitul lunii august curent, ziarul Națiunea a publicat articolul semnat de George V. Grigore ”Fenomenul Petrache Lupu de la Maglavit” din care am depistat o secvență despre război și mareșalul Antonescu. Și anume:

Apoi Romania a intrat în război şi bărbaţii au fost luaţi în armată. Lumea a început să se teama, crezând că acesta este sfârşitul propovăduit de Petrache Lupu. Acum soseau focul, durerea şi sărăcia, provocate de Dumnezeu. Generalul Antonescu l-a chemat atunci pe cioban şi l-a luat cu el în avion. Au zburat pe deasupra frontului, şi Petrache a spus o rugăciune pentru soldaţii români. Generalul i-a arătat pe pământ un fir argintiu, şerpuitor: era Donul. Unde râul făcea un cot, acolo era linia întâi a frontului. Petrache a privit şi după ce a spus rugăciunea, şi-a întors ochii către general: „Războiul se pierde. Vin şi trec ruşii”. Atât i-a spus generalului. La aterizare, acesta a dat ordin să nu cumva să ajungă aşa vorbă la soldaţi, să îi demoralizeze.

La Cotul Donului a fost de fapt cel mai mare dezastru al Armatei Române din istorie, unde au căzut mai mult de 200 000 de ostasi romani (în unele documente și materiale 150.000 ). Se scriu insa foarte putine despre acest eveniment. Nu se stie de ce, dar presupunem că și dezastrul pe o scară atât de mare a făcut ca opiniile despre eveniment să fie diferite. Nemții dădeau vina pe români, românii pe nemți, nemții pe nemți, românii pe români, ungurii pe italieni, ca la razboi.

Armata Sovietică  după ce a primit ajutoare considerabile de la aliați, incerca de luni bune să respingă fortele Axei și arunca in luptă toate fortele disponibile. Atât de necesară  le era această victorie, incât datorita inconsistentelor de productie trimiteau in lupta cate un radio la patru tancuri, celebrul sistem o pusca la 2 oameni si comisarii NKVD cu mitraliera in spatele trupelor ofensive. Adică, era ori la bal ori la cimitir pentru armata sovietica.  Punctele de trecere peste Don erau 2 poduri, pe care comandamentul român le-a vrut distruse, însă din cauza legendarei incăpăținări germane acest lucru nu s-a intamplat.

Armata Română  epuizase echipamentul de lupta antitanc și cerea insistent aliatului german o reînarmare corespunzatoare pentru a se susține frontul fără pierderi majore- nici asta nu s-a realizat.

Pe  19 noiembrie 1942, Armata Roşie a declanşat Operaţiunea Uranus. Unităţile sovietice, aflate sub comanda generalului  Vatutin erau constituite din trei armate complete: Prima Armată de Gardă, Armata a 21-a şi Armata a 5-a de Tancuri, toate având un total de 18 divizii de infanterie, 8 brigăzi de tancuri, 2 brigăzi motorizate, 6 divizii de cavalerie şi o brigadă antitanc. Pregătirile pentru atac au putut fi auzite de români, care au cerut neîncetat întăriri, dar au fos refuzaţi din nou. Slab echipată şi copleşită numeric, Armata a 3-a Română a fost pur şi simplu pulverizată de atacul masiv sovietic după o luptă crâncenă de o zi, lăsând descoperit flancul Armatei a 6-a Germană.

O a doua ofensivă sovietică a fost lansată la sud de Stalingrad, în zona apărată de Armata 4-a Română. Această armată, compusă în principal din unităţi de cavarerie a cedat aproape imediat. Forţele sovietice şi-au continuat înaintarea către vest într-o mişcare de învăluire, făcând joncţiunea lângă oraşul Kalaci după două zile, încercuind fără scăpare forţele Axei. Aproximativ 250.000 de soldaţi germani, români şi italieni, ca şi câteva unităţi croate şi o serie de unităţi auxiliare de voluntari au fost prinşi în acestă încercuire. Alături de ei s-au aflat şi civili sovietici şi câteva mii de soldaţi sovietici căzuţi prizonieri în luptele cu germanii.

Ceea ce nu se prea știe este opinia celor de atunci, ca au fost trădați. Tradați de către un anume general Constantin Sănătescu, cunoscut de fapt ca principal oponent al lui Antonescu. Practic previziunile rusilor, atacurile precise de artilerie, anihilarea armatei a 4-a aproape imediată au fost lucruri surprinzătoare pentru armata română, practic un masacru foarte exact  și bine elaborat.

Sănătescu a fost singurul general român, care nu a fost împușcat pentru înalta trădare sau incarcerat. La întoarcera in țară, Sănătescu a condus primul și al doilea guvern după arestarea lui Antonescu.  Sănătescu a fost ultimul general al Armatei Române înmormântat, în 1947, cu onoruri integrale datorate gradului său.La preluarea puterii de catre sovietici a fost inlăturat, ceea ce nu știa probabil este că, nimeni nu are încredere in trădători, mai ales cei in a caror favoare ai tradat.

Cotul Donului, 1942, această mare tragedie românească, după aprecierea lui Vasile Şoimaru,patriot și publicist din Republica Moldova, că aici „s-au scurs un milion de litri de sânge al unor români nevinovaţi”!

O mare parte a ostașilor și ofițerilor români, au căzut cu moarte de erou în acest loc blestemat de toată românimea și au fost îngropați în gropi comune, majoritatea drept necunoscuți. Sigur că este cunoscută și cruzimea rușilor, care în timpul războiului nominalizat, după  bătăliile câștigate, adunau cadavrele celor căzuți  pe câmpul de luptă din armata adversă și le dădeau foc. Cu acest lucru se ocupa un serviciu special, compus partial din criminali și tâlhari, eliberați din închisori și aduși pe front, plasați pe primele linii ale frontului.

Pe frontul Armatei a 3-a române şi a Armatei a 8-a italiene, la 16 decembrie 1942, ruşii au reluat ofensiva pe Cotul Donului, înaintând vertiginos spre vest. Armata a 3-a română a fost scoasă definitiv din luptă. Astfel, rămăşiţele celor două armate române au fost trimise în ţară pentru refacere şi reorganizare.

Am menționat că majoritatea  militarilor români căzuți cu moarte de erou la Cotul Donului și Stalingrad au fost acoperiți cu pământ chiar acolo, pe câmpul de luptă. Cu toate acestea, în primele zile ale bătăliei, cei morți și grav răniți erau transportați în spatele frontului, parțial în Basarabia, pentru cei originari din Basarabia. Acest lucru îl confirmă documentele de arhivă românești, confiscate de autoritățile sovietice și transmise arhivelor de la Chișinău: actuala Arhivă Națională a RM, actuala Arhivă a Organizațiilor Social-Politice a RM ( fosta arhivă a cc a pcm), actuala Arhivă a Serviciului de Securitate și Informații a RM (fosta arhivă  KGB din RSSM) etc.

Aducem la cunoștință câteva documente de arhivă extrase din fondul arhivistic al Prefecturii județului Tighina, pentru a depista eroii basarabeni, ostași și ofițeri din cadrul Armatei Române, căzuți cu moarte de erou la Cotul Donului, Stalingrad, Kubani și Sevastopol și alte localități.

DOCUMENTUL  1

Tablou

Eroilor din plasa Tighina

Nr. Numele şi

Pronumele

Localitatea de unde este Locul unde a căzut Data cînd a căzut
1. Maior Tulbure Emanoil Bucureşti Sculeni jud.Bălţi Iulie 1941
2. Serg. Crăciun Vasile Bulboaca Odessa 20/VIII-1941
3. Sold. Borghiu Vasile Idem Idem 24/II-1941
4. Cap. Caragaceanu Grigore Chireaerţi Cotul Donului 23/XI-1942
5. Cebotarencu Andrei Chiţcani necunoscut 13/X-1942
6. Comerzan Tudor Cobusca-Veche Cotul Donului 20/XI-1942
7. Serg. Soare N. Gheorghe necunoscută Delacheu 2/VIII-1941
8. Serg. Apetroaiei Ion Presacăni Pădurea Gîrbovăţ 6/VIII-1941
9. Sold. Dragan Toma necunoscută Idem Idem
10. Lit. Cojocaru Arsene Gura Bâcului La Cuban 16/II-1943
11. Serg. T.R.Erdeş Victor Hagimus Alexandrova 1/IX-1941
12. Melente Ion I.G.Duca Friedenstal 1/IX-1941
13. Lt. Plămădeală Vicol Prigăceni Odessa 13/VIII-1941
14. Plămădeală Afanasie Idem necunoscut 6/II-1942
15. Cpt. Surdu Nicolae Şerplus Dalnie August 1941
16. Sold. Beschieru Simion Todireşti Valea Sărată –C.Albă 24/VII-1941
17. Sold.Nigai Petre Idem Moghilev-Ucraina 4/II-1942
18. Sold. Necşulescu Florea necunoscut Varniţa Iulie 1941
19. Sold. Calugaru Simion Idem Idem Idem
20. Sold. Roman Gheorghe Idem Idem Idem
21. Sold.Iorguleţ Ion Idem Idem Idem

 

Se certifică de noi prezentul tabel

Prim-Pretor,

Şeful cancelariei

F.112, inv.1, d.2209

DOCUMENTUL  2

PREFECTURA JUD. TIGHINA

TABEL

De eroii din cuprinsul jud. Tighina căzuţi pe câmpul

de onoare în lupta contra bolşevismului

Nr.

Crt.

Numele şi

pronumele

Gradul Localitatea de unde este Locul unde a căzut Data cînd a căzut
1. Tulbure Emanoil Maior Botnăreşti Sculeni (Bălţi) Iulie 1941
2. Surdu Nicolae Cpt. Şerpeni Dalnic Aug.1941
3. Paraschivescu C-tin Cpt. Cărbuna 1942
4. Costin Gheorghe Cpt. Căinari Dalnic 21 Sept.1942
5. Aftenie C-tin Lt. Tanatari Berezovca 24 Sept.1942
6. Nistor Constantin Lt. Tighina
7. Popovici Teodor Lt. Taraclia
8. Paraschivescu D-tru Lt. Salcuţa
9. Plămădeală Vicol Lt. Pugoceni Odessa 13 Aug.1942
10. Pârvu Eugen Lt. Taraclia Odessa 12 Aug.1942
11. Bărzătescu Nicolae Lt. Tvardiţa
12. Ion Vasile Slt. Sturzeni
13. Nicolae Vasile Slt. Hârtop
14. Nănescu Petre Slt. Cioburciu
15. Popescu Nicolae Slt. Balmaş Carpova 18 Aug.941
16. Stariceos Hartion Slt. Avdarma Sevastopol Sept.941
17. Iosifide C-tin Slt. Feşteliţa
18. Ioan T.Dumitru Slt. Feşteliţa
19. Stan Vasile Slt. Feşteliţa
20. Cojocaru Arsenie Slt. Gura-Bâcului Cuban 16 Febr.941
21. Ostap Nicolae Slt. Gârbovăţ
22. Popov Teodor Slt. Cârnăţeni Cotul Donului 21 Noemb.941
23. Buzila Alexandru Slt. Satu-Nou Aladir 7 Dec.942
24. Bocancea Anatolie Slt. Cimişlia Sevastopol 7 Iunie 942
25. Vlah Ion Slt. Comrat Odessa 22 Aug. 941
26. Chircan Jonvir Slt. Româneşti Cotul Donului 2 Dec. 1942
27. Cecan Leonid Serg.TR Gangura Cp.Oancea 22 Iun 941
28. Simion Vasile Serg.TR Saiţi
29. Erdeş Victor Serg.TR Hagimus Alexandrovca 1 Sept.941
30. Neacşu Ion Serg.TR Tighina
31. Tarnoveanu Gh. Serg.TR Grigoreni
32. Ţandroni Petre Serg.TR Gura-Bâcului
33. Jiteanu Ilie Serg.TR Sărăţica
34. Frunza Gheorghe Serg. Tighina Cotul Donului 22.XI.942
35. Crăciun Dănilă Serg. Bulboaca Odessa Aug. 941
36. Soare Gheorghe Serg. Delacheu 2 Aug.941
37. Deliu Victor Serg. Talmaz Bahci Sarai 26 Iul.942
38. Mateevici Ştefan Serg.TR Ciufleşti Cuban 1941
39. Apan Gheorghe Serg. Curugica Stalingrad 3 Febr. 943
40. Bărbăian Ion Serg. Hârtop Moghilev 3 Aug. 1941
41. Tabacaru Ion Serg. Comrat
42. Caragaceanu Cap. Chircăeşti Cotul Donului 28 Noem.1942
43. Cotruc Iacob Cap. Cârnăţeni Ţiganca 18 Aug. 1941
44. Jelev Ion Cap.TR Valea-Perjii Cotul Donului Nov.1942
45. Comerzan Teodor Frunt. Cobuşca-Veche Cotul Donului 20 Nov.942
46. Melentie Ion Fr.TR TRI.Gh.Duca Friedental Sept.941
47. Motică Constantin Fr. Ialpugeni Dalnic 15 Sept.941
48. Boghiu Vasile Sold. Bulboaca odessa 24 Nov.941
49. Ciobotarenco Andrei Sold. Chiţcani 13 Oct.942
50. Plămădeală Atanasie Sold. Pugoceni 6 Febr.942
51. Beşchieru Simion Sold. Todireşti V.Sarată(C.Albă) 24 Iulie 941
52. Nigai Petre Sold. Todireşti Moghilev 4 Febr.1942
53. Colesnicenco Vlad. Sold. Tighina
54. Furtuna Andrei Sold. Tighina
55. Laşcu Profir Sold. Popeasca 11 Apr. 1943
56. Leah Nicolae Sold. Taraclia Odessa 1942
57. Verceac Roman Sold. Taraclia Odessa 1942
58. Alexandru Luca Sold. Cioara-Murza Cotul Donului 1 Dec.1942
59. Moraru Constantin Sold. Emental Cp.Doina (Hotin) 1941
60. Văsluianu Grigore Sold. Baimaclia 9 Oct.1941
61. Neculcea Vasile Sold. Ialpugeni Dalnic 15 Sept. 941
62. Negura Teodor Sold. Cimişlia Nicolaevca 26 Oct. 942
63. Negura Vasile Sold. Cecur-Menjir
64. Ciobanu David Sold. Gradistea Dalnic 21 Sept. 941
65. Sârbu Vasile Sold. Dezghingea Vigoda-Odessa 30 Aug.941
66. Hurmuzache Vasile Sold. Abaclia Beştimac 941
67. Chiliniciuc Teodor Sold. Abaclia Cotul Donului 20 Oct.1942
68. Grecu Ion Sold. Abaclia Sevastopol 5 Noiem. 941
69. Ciobanu Chirilă Sold. Abaclia Cimişlia 16 Iun 941
70. Capsomin Gheorghe Sold Chirsova Ucraina 941
71. Ticu Constantin Sold. Tomai Sp.Z.I.612 Thg. 26 Oct.942
72. Bergean Gheorghe Sold. Tomai Caucaz 30 Iunie 943
73. Eliţă Macarie Sold. Valea-Perjii Cotul Donului Noem.942
74. Grozdev Filip Sold. Româneşti Cotul Donului 2 Dec.1942
75. Stratu Gheorghe Sold. româneşti Cotul Donului 2 Dec.1942
76. Sorocarjă Ion Sold. Taraclia Bolşoi 20 Noem. 942

 

F.112, inv.1, d.2209, f.246-247

 

DOCUMENTUL  3

ROMÂNIA

PROTOPOPIA

Jud.Tighina

1943 luna Februarie ziua 6

Nr. 295

 

Priveşte:

Pomenirea Eroilor

Căzuţi la Stalingrad

DOMNULE PRIM-PRETOR,

Motivat de ordinul Nr. 1838 din 6 Februarie c. Al Onor Prefecturei judeţului Tighina,

Avem onoare a vă ruga să binevoiţi a aproba şi dispune transmiterea pe cale telefonică, cât de urgent posibil, a următorului ordin, tuturor parohiilor din Plasă:

„În conformitate cu ordinul Domnului Mareşal Ion Antonescu, Duminică 7 Februarie c., la ora 11.00 se va oficia Parastas în biserică, în faţa autorităţilor civile şi militare, pentru pomenirea Eroilor căzuţi la Stalingrad”.

L.Ş.    PROTOIEREU

(semnătura)

D-sale

Domnului Prim Pretor al Plăşii Tighina

F.112, inv.1, d.2209, f.14

Deși războiul era în toi, probleme nenumărate  în fața Conducătorului Statului, cu toate acestea mareșalul n-a lăsat fără atenție repatrierea românilor deportați de sovietici în diferite regiuni ale URSS, cum ar fi de exemplu Kubani, Crimeia și alte regiuni. Fără prea multe explicații, deoarece documentele vorbesc de la sine și fac lumină în situația creată și efortul administrației românești în susținerea conaționalilor deportați de sovietici. Propunem un mic set de documente de arhivă ale timpului, care confirmă grija permanentă a mareșalului Ion Antonescu pentru toți românii.

DOCUMENTUL  4

COMANDAMENTUL DE CĂPETENIE AL ARMATEI

DEPARTAMENTUL GUVERNATORULUI CIVIL

AL TRANSNISTRIEI

Direcţia Muncii

Nr. 39273 din 12 aprilie 1943

 

PREŞIDENŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI

Cabinetul Militar B.B.T.

 

La adresa Dvs. Nr. 571.377/1943, cu privire la colonizarea în Transnistria a românilor de la Est de Bug, avem onoare a vă aduce la cunoştinţă următoarele:

Propunerile noastre cu privire la organizarea planului de repatriere a populaţiei de origine etnică română de la Est de Bug, expuse şi în adresa noastră cu Nr. 25298 din 10 Martie 1943, sunt următoarele:

Pentru a face loc coloniştilor în Transnistria, prin adresa susmenţionată am propus şi propunem în primul rând evacuarea şi trecerea peste Bug a evreilor şi ţiganilor, operaţiune care necesită un acord cu Autorităţile Germane de la Est de Bug şi în al doilea rând evacuarea restului de populaţie de origine neromână din localităţile destinate colonizării în alte localităţi ale Transnistriei.

Plasarea coloniştilor să se facă nu pe Bug, cum se prevede în adresa cu Nr. 2683 din 1 Februarie 1943 a Subsecretariatului de stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului, ci pe malul stâng al Nistrului, în localităţile cu populaţie în majoritatea ucraineană, situate în regiunile cele mai fertile, în vecinătatea terenurilor ce oferă multiple posibilităţi de utilizare a braţelor de lucru şi în special în localităţile cele mai înfloritoare, care vor fi îndeaproape pregătite şi organizate pentru colonizare.

Deplasarea coloniştilor să se facă numai în mase compacte, concomitent cu deplasarea populaţiei ce se evacuează din localităţile destinate colonizării, pentru ca populaţia ce se deplasează să-şi poată continua activitatea şi pentru a se evita fricţiunile între colonişti şi evacuaţi.

Instrucţiunile ce le necesită organizarea colonizării o vom întocmi după ce vom avea răspunsul la cele propuse prin adresa noastră cu Nr. 25.298 din 10 Martie 1943 şi prin cea de faţă.

În ce priveşte refugiaţii aflători la Tiraspol şi cei ce vor mai sosi pentru triere, am dispus încă de la data de 18 Martie 1943 să fie plasaţi provizoriu şi utilizaţi la diferite munci în regiunea Tiraspol.

L.Ş.               GUVERNATOR

(semnătura)

DIRECTORUL MUNCII

Dr.Gh.Balcăş (semnătura)

F.706, inv.1, d.262, f.168a

DOCUMENTUL 5

SUBSECRETARIATUL ROMANIZĂRII COLONIZĂRII ŞI INVENTARULUI

COMISIUNEA CENTRALĂ PENTRU REPATRIEREA ROMÂNILOR AFLAŢI

LA RĂSĂRIT DE NISTRU ŞI DE BUG

PROCES-VERBAL

Şedinţa din 29 Mai 1943

Preşedinte: General Magistrat I.Aramă, delegat al M.A.N.

Membri prezenţi:

  • Dan Popovici Consilier de Curte de Apel, delegat al Ministerului Afacerilor Interne;
  • Constantin Grigorescu Director General al Colonizărilor, delegat al Subsecretariatului de Stat al Românizării Colonizării şi Inventarului;
  • Capitan Crinteanu Alex., delegat al Marelui Stat Major.

Comisiunea ia în examinare nota nr. 571377 a Preşidenţiei Consiliului de Miniştri C.B.B.T., privitoare la operaţiunile de repatriere a românilor din Basarabia şi Bucovina de Sud, deportaţi sau ridicaţi de ruşi în anul de ocupaţie şi a grupurilor etnice româneşti aflate în diferite regiuni ale U.R.S.S., precum şi referatul Secţiei juridice;

Din această examinare constată pe de o parte că în mod greşit se vorbeşte despre „colonizarea” în Basarabia, Bucovina şi Transnistria a românilor repatriaţi de la răsărit de Nistru şi de Bug, denaturându-se astfel de la început aspectul problemei.

În realitate, din nici o dispoziţiune dată de Guvern sau de Subsecretariatul de Stat al Românizării Colonizării şi Inventarului nu reiese că ar fi vorba, deocamndată cel puţin, de o colonizare a acestor repatriaţi în sensul de a li se atribui bunuri în proprietate sau în folosinţă durabilă.

Din contra din toate dispoziţiunile date până în prezent rezultă contrariul şi anume:

Celor care au avut domiciliul, în anul 1940 (anul de ocupaţie rusească) în Basarabia şi Bucovina de Nord şi au fost ridicaţi şi deportaţi de ruşi – dacă sunt de origine etnică română şi nu au fost compromişi în acţiunea bolşevică, deci nu s-au dovedit periculoşi pentru siguranţa statului – li se acordă numai autorizaţie de a reveni la fostele lor domicilii de unde au fost îndepărtaţi cu forţa de inamic şi de a-şi relua bunurile şi ocupaţiunile lor anterioare. Nu se poate deci vorbi de o colonizare a acestora.

Pentru grupurile etnice româneşti risipite din timpuri mai îndepărtate în diferite regiuni ale URSS, Guvernul a admis în principiu repatrierea lor, dacă o cer şi aşezarea lor în Transnistria. Nici pentru aceştia Guvernul nu a înţeles să-i colonizeze atribuindu-le bunuri în proprietate sau folosinţă continuă. O asemenea operaţiune nici nu este posibilă atât timp cât Statul Român exercită în această provincie numai o suveranitate de fapt limitată şi temporară în calitate de ocupant, iar nu o suveranitate de drept.

Această idee a fost clar exprimată în adresa Subsecretariatului de Stat al Românizării Colonizării şi Inventarului nr. 2685 din 1 Februarie 1943 adresată Guvernământului Transnistriei şi în care se spune textual: că deocamdată este vorba de „o aşezare cu caracter provizoriu, urmând ca o colonizare propriu-zisă să se facă atunci când condiţiunile politice vor face posibilă această operaţiune”.

În ce priveşte regulile de drept internaţional, Comisiunea apreciază că, prin măsurile luiate de Guvern, ele sunt respectate.

Pentru Basarabia şi Bucovina de Nord, ocupate temporar şi fără titlu valabil de Ruşi, Statul Român care îşi păstrează suveranitatea şi de drept şi de fapt este îndreptăţit să acorde conaţionalilor săi, ridicaţi forţat în anul de ocupaţie dreptul de a reveni la domiciliul lor şi a-şi relua bunurile şi ocupaţiunile lor anterioare.

Repatrierea şi aşezarea în Transnistria a persoanelor şi grupurilor etnice române aflate în URSS dinaninte de 1940 în condiţiunile de drept în care ea se face, deasemenea nu contravine principiilor stabilite în dreptul internaţional.

În adevăr, repatrierea acestor români nu s eface prin constrângere – care dealtfel nici nu s-ar putea manifesta, întrucât ei se găsesc în localităţi care sun în afara teritoriului aflat sub ocupaţiea românească şi unde deci autorităţile române nu pot hotărâ. Autorităţile româneşti nu fac decât să acorde autorizaţiuni de repatriere, numai acelor care o cer din propria lor voinţă, în baza dreptului natural de emigrare recunoscut fiecăruia şi care conform dreptului internaţional trebuie respectat de puterea ocupantă.

În ce priveşte condiţiunile de aşezare în Transnistria a repatriaţilor Comisiunea face anumite rezerve.

Ţinându-se seamă de hotărârea Domnului Mareşal Conducător al Statului ca grupurile românilor aduşi de peste Bug, să fie aşezate în mase compacte, creându-se sate româneşti, cum şi de necesitatea ca membrii acestor grupe legaţi deja între ei prin o convieţuire îndelungată în Rusia şi prin legături de rudenie să nu fie risipiţi, ci aşezaţi pe cât posibil la olaltă şi a dispune ca din satele unde se hotărăşte aşezarea lor să fie la nevoie ridicaţi populaţia neromână şi mutată în alte părţi, tot în interiorul provinciei.

În fapt prin această procedură populaţia neromână mutată este deposedată, măcar temporar, de gospodării care şi în regimul bolşevic îi aparţineau în proprietate particluară şi conform art. 43 al convenţiei de la Haga ocupantul trebuie să respecte proprietatea privată a celor ocupaţi.

Respectarea strictă a acestui principiu de drept internaţional ar avea consecinţă ca românii repatriaţi de la răsărit de Bug, nu ar putea fi aşezaţi decât în gospodăriile care sunt libere (cele abandonate de evrei şi de populaţia ce s-a retras odată cu armatele sovietice). Ori cum majoritatea acestor gospodării sunt risipite în diferite comune, nu s-ar putea face o bună aşezare a celor repatriaţi în grupe compacte, în sate româneşti, ci ar trebui împrăştiaţi de multe ori într-un mediu strein şi ostil.

Pentru remedierea acestei stări de lucruri, credem că Guvernul ar putea ca prin acordare de avantajii materiale celor ce urmează a se muta în alte locuri şi căminuri, să poată obţine de la ei consimţământul lor scris.

PREŞEDINTE         (semnătura)

MEMBRI

(semnăturile)

F.706, inv.1, d.262(1), f.136, 137

DOCUMENTUL 6

ROMÂNIA

PREŞIDENŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI

SERVICIUL SPECIAL DE INFORMAŢII

Nr. 9482

Bucureşti 31.III.1943

Către

PREŞIDENŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI

Cab. D-lui Vice Preşedinte

Urmare la Nr. 9455 din 24 Martie 1943;

Am onoare a vă raporta următoarele:

Organele noastre informative semnalează că în dimineaţa zilei de 29 Martie 1943, s-a început evacuarea celor cca 3.000 români din comuna Moldavskie (Nord Caucaz).

Transportul lor se va face până la Cherci pe calea aerului, apoi cu trenul spre Sudul Basarabiei unde vor fi colonizaţi.

 

ŞEFUL SERV.SPECIAL DE INFORMAŢII

DIRECTOR GENERAL

L.Ş.                 (semnătura)

F.706, inv.1, d.262(2), f.228

DOCUMENTUL 7

2 Aprilie 1943

Nr. 319 Cabinet

MARELUI STAT MAJOR

Confidenţial

Răspunzând telegramei Dvs. Nr. 460004 din 1 Aprilie 1943 cu privire la repatrierea a 3300 români din Cuban satul Moldovanca, am onoare a vă comunica propunerea mea.

Dacă se doreşte ca aceşti moldoveni să se aducă în Transnistria, eu îi primesc cu mare bucurie şi-i pot aşeza în 3 sate din judeţul Râbniţa. Aceste sate vor fi complet evacuate de populaţia ucraineană şi voi face sate compacte de români. Populaţia ucraineană va fi dusă în sudul judeţului Oceacov, pentru a nu mai râvni niciodată să se întoarcă în aceste sate şi a cauza neajunsuri românilor.

Satele acestea în care vrem să-i aşezăm pe moldoveni, sunt sate cu case mari, spaţioase, cu terenuri de cultură de o foarte bună calitate, astfel că oamenii vor putea fi mulţumiţi.

Dacă se admite propunerea noastră, trebuie să fim conştiinţaţi din timp, pentru ca să chibzuim ca deplasarea populaţiei să se facă după efectuarea muncilor agricole de primăvară şi aproape concomitent cu sosirea românilor din Cuban, de aşa fel ca să nu existe fricţiuni între aceştia şi nici să nu se producă perturbări în efectuarea muncilor agricole.

GUVERNATOR

  1. Prof. Alexianu

L.Ş. (semnătura)

F.706, inv.1, d.262(2), f.225

DOCUMENTUL 8

COMISIUNEA CENTRALĂ PENTRU

REPATRIEREA ROMÂNILOR DE LA EST

DE NISTRU ŞI DE BUG

r.Brezotanu N.4 Etajul I Bucureşti

03981 22 Februarie 1943

DOMNULE GUVERNATOR,

Referindu-ne la adresa cu N.2687 din 1 Februarie 1943, vă rugăm să binevoiţi a ne confirma primirea instrucţiunilor privitoare la repatrierea populaţiei româneşti aflate la răsărit de Nistru şi de Bug, aprobate de Domnul Mareşal Conducător al Statului, comunicându-ne şi dacă s-a constituit comisunea de revizuire a persoanelor ce au venit în Basarabia de la est de Nistru, după recucerirea acestei provincii, întrucât această comisiune trebuie să înceapă de îndată lucrările.

Deasemenea vă rugăm să binevoiţi a ne comunica dacă s-au luat măsuri pentru punerea în aplicare şi a celorlalte dispoziţiuni cuprinse în instrucţiunile ce vi s-au înaintat pe lângă adresa noastră la care ne referim mai sus.

PREŞEDINTE

Colonel Magostrat

L.Ş.                 I.Aramă (semnătura)

DOMNIEI  SALE

DOMNULUI GUVERNATOR AL BASARABIEI

F.706, inv.1, d.262 (2), f.222

DOCUMENTUL 9

COMENDAMENTUL DE CĂPETENIE AL ARMATEI

DEPARTAMENTUL GUVERNATORULUI CIVIL

AL TRANSNISTRIEI

DECIZIUNEA Nr. 1613

NOI, ION ANTONESCU, MAREŞAL AL ROMÂNIEI COMANDANT DE CĂPETENIE AL ARMATEI;

Prin Profesor G.Alexianu, Guvernatorul Transnistriei;

Având în vedere că nevoile războiului impun trimiterea populaţiei româneşti din comunele de la Est de Bug în Transnistria;

Având în vedere propunerile pe care le-am făcut Domnului Mareşal Antonescu la solicitarea Domniei-Sale cu raportul nostru Nr. 319/1943 Cabinet, şi care au fost aprobate de Dsa cu Nr. 507327/1943 CBBT;

Având în vedere telegramele cu Nr. 460240 din 11.IV.1943 şi Nr.2021 din 12.IV.1943, prin care ni se face cunoscut că încep să sosească aceşti români;

Având în vedere că în împrejurimile actuale când ne găsim în plină primăvară, când populaţia locală a executat toate muncile câmpului şi a făcut toate însămânţările, o deplasare în masă ar putea să producă perturbări grave, ceea ce nu este în interesul nostru să o facem acum;

Având în vedere că de la data propunerii şi până la data când ni se comunică că sosesc aceşti moldoveni au trecut 10 zile, în care timp nu se poate face nici evacuarea satelor;

În virtutea deplinelor puteri acordate prin Decretul Nr. 1 din 19 August 1941, dat la Tighina;

DECIDEM CELE CE URMEAZĂ:

Art.I.- Românii care vin actualmente din cauza războiului din Caucaz şi Crimeea, vor fi aşezaţi provizoriu în satele în care urmează a fi colonizaţi definitiv.-

Se fixează în judeţul Râbniţa 3 sate:

  • Hârjeu
  • Sărăţei
  • Vărăncău

În care se vor aduce primele transporturi de 663 de români anunţaţi.

Art.2.- Până la sosirea românilor acolo Dl.Prefect al Jud.Râbniţa va lua măsuri de evacuare parţială sau totală a acestor sate, după posibilităţi şi de aşezarea populaţiei din aceste sate în localităţile care se găsesc libere în restul judeţului.

Dacă acest lucru nu este cu putinţă, locuitorii vor fi instalaţi în grupuri în Judeţul Oceacov, în satele în care se vor comunica telegrafic.

Domnul Prefect al Judeţului Râbniţa va lua măsuri cu populaţia locală, de curăţirea şi repararea tuturor locuinţelor în care vor fi instalaţi locuitorii repatriaţi.

Va lua măsuri pentru ca în aceste sate să se facă o rezervă de alimente, porumb, orz şi furaje în vederea primirii şi hrănirii repatriaţilor.

Va lua măsuri ca să-i pună pe acei repatriaţi la lucru şi să le dea în primire kolhozurile şi întinderile de pământ şi cu toată averea comunei în care locuitorii au fost evacuaţi.

Va lua măsuri de intrarea în locuinţe de dezinfectarea completă a acestor locuinţe, a locuitorilor şi bagajelor şi vehicuelelor ce vin cu dânşii şi examina dacă aceşti locuitori au vite sau nu şi va lua măsuri ca să fie înzestrată de îndată fiecare familie, cu o vacă cu lapte cu purcei mici şi păsări, aplicându-se însă în întregime dispoziţiile Deciziei noastre Nr.66/1942, cu privire la păstrarea animalelor.

Art.3.- Cu executarea prezentei decizii, se însărcinează Inspectoratul de Jandarmi Transnistria, Direcţia muncii şi Prefectura Judeţului Râbniţa.

Inspectoratul de Jandarmi din Transnistria va examina şi de acord cu Prefectul de Râbniţa va da în aceste sate o companie sau două de jandarmi, sau va cere această forţă de la Corpul 3 Armată, în vederea efectuării complete şi imediate a programului ordonat.

Să înfiinţeze două comisii de primire şi trimiterea românilor care se repatriază, una la Varvarovca şi alta la Golta, compuse din câte un funcţionar desemnat de Direcţia muncii, câte doi desemnaţi de direcţia Culturii şi câte un medic desemnat de Direcţia Sănătăţii.

Cei care vin la Varvarovca vor fi îndrumaţi până la Trihati, unde Direcţia C.F., va pune, la cerere, imediat toate vagoanele de care va fi nevoie, pentru a fi transportaţi la Golta.

Pretorul de la Varvarovca, Prefectul de la Oceacov şi Prefctul de la Golta vor sta în permanenţă la dispoziţia acestor comisii şi vor da tot concursul.

La Varvarovca se instituie ca şi la Golta o gardă specială de jandarmi, la dispoziţia acestor comisii, pentru a menţine ordinea şi pentru a îndruma pe repatriaţi.

Comisiile acestea vor trimite repatriaţi, pe baza actelor cu care intră şi vor face recensământul oamenilor, al vitelor lor şi al atelajelor cu care vin.

Comisiile se vor deplasa de îndată la faţa locului, pentru a pregăti cartiruirile atât la Varvarovca cât şi pe parcursul până la Trihati, în vederea îmbarcărilor la Tarihati.

Art.4.- Se afectează cantine de cruce roşie de la Golta, alimentele şi zahărul necesar pentru a servi masa caldă acestor repatriaţi.

Art.5.- Legiunea de jandarmi Golta, împreună cu Prefectul Judeţului, vor lua toate măsurile şi vor recruta personalul necesar pentru a face serviciile de aprovizionare al tuturor repatriaţilor.

Aceiaşi dispoziţie se aplică şi pentru Varvarovca şi staţiile intermediare.

Consiliul de Patronaj din Odessa şi Crucea Roşie din Golta, vor lua măsuri de strânerea imediată a alimentelor şi a ajutoarelor necesare şi la data când se vor anunţa sosirea trenurilor la Varvarovca se vor deplasa la Varvarovca şi vor oferi tot ajutorul necesar acestor repatriaţi.

Asemenea în Gara Zastava, se face un oficiu, ca la trecerea trenului cu repatriaţi, să li se poată servi un ceai, o bucată de pâine şi mezeluri.

Guvernământul va pune la dispoziţia Cantinei de Cruce Roşie din Razdelinaia şi de la Bârzula, alimentele necesare pentru a putea să servească în tercere hrană rece, sau un ceai cu pâine acestor repatriaţi.

Pretorul din Razdelinaia, ca şi prefectura Judeţului Balta pentru Gara Balta, vor lua toate măsurile pentru satisfacerea completă a nevoilor de aprovizionare ale acestor repatriaţi.

Art.6.- Direcţia Muncii va alege de îndată, până mâine la ora 9.a.m., de acord cu celelalte Direcţii şi în special cu Direcţia Culturii, funcţionarii necesari pe care să-i trimită în comisia de repatriere de la Golta şi Varvarovca, pentru a lua măsurile necesare.

Inspectoratul de Jandarmi va da un ofiţer, care să comande garda specială pusă la dispoziţia comisiei.

Prefectul judeţului Berezovca va lua măsuri ca la Trihati şi la Berezovca în Gară, să se facă centre de aprovizionare, pentur ca să ofere tuturor românilor, hrană rece, ouă fierte, mezeluri. Se pune la dispoziţia comisiei de la Varvarovca cantitatea de:

100 kgr zahăr a se face ceaiuri;

200 kgr la dispoziţia Crucii Roşii de la Golta,

50 kgr la dispoziţia cantinelor de la Razdelinaia, Birzula şi Balta,

Conserve de peşte 400 cutii Comisiei de la Varvarovca,

Conserve pasăre 400 cutii Comisiei de la Varvarovca,

300 ouă va pune la dispoziţia Prefectura Judeţului Oceacov, ouă care vor fi fierte şi date repatriaţilor pe drum,

1000 cutii conserve peşte se pune la dispoziţia Comisiei de la Golta,

1000 cutii conserve de pasăre

10 000 ouă date de Prefectura Judeţului Oceacov

2000 kg de bomboane se pun la dispoziţia ambelor comisii, pentur a da locuitorilor şi copiilor lor.

Deasemeni preturile respective vor pune pe tot parcursul ouăle şi brânza de oi şi de vaci, la dispoziţia cantinei pentru aprovizionarea completă a lor.

Se pune la dispoziţia acestor comisii câte 1.000.000 ţigări şi cîte 500 cutii de chibrituri, pentru a se distribui acestor locuitori.

Dispoziţiile luate, se vor comunica şi Dlui Mareşal şi Preşidenţiei Consiliului de Miniştri şi Marelui Stat Major.

Comisiile se vor găsi prezente în ziua de 15 Aprilie a.c.la Varvarovca şi Golta.

Direcţia Sanitară va trimite în aceaste Comisii câte un medic cu etuvele necesare, pentru a cerceta sănătatea locuitorilor a controla dacă nu sunt bolnavi de boli molipsitoare şi pentru a le da asistenţă medicală.

Aceste servicii vor fi înzestrate cu medicamente suficiente pentru cazurile de urgenţă.

Art.7. –Această decizie se comunică spre întocmai executare, tuturor organelor însărcinate cu aducerea ei la îndeplinire.

Dată în Cabinetul nostru astăzi 13 Aprilie 1943,

GUVERNATOR,

Prof. Ss.G.Alexianu

L.Ş.    p.conformitate (semnătura)

F.706, inv.1, d.262(2), f.202, 203

DOCUMENTUL 10

Nr. 571377 din 5.III.943

DOMNULE MAREŞAL,

Subsemnata Româncă moldoveancă Obreja Paulina, refugiată din Cremeea şi repatriată la Tighina, cu profund respect aduc la cunoştinţa Domniei Voastre următoarele:

Suntem la Tighina 15 familii moldovene repatriate din Crimeea.

Am vândut toată averea şi acum avem asupra noastră circa 20.000 mărci, pe care nu vrea să ni le schimbe nimeni.

Nu avem alţi bani din ce trăi. La Tighina stăm de o lună lumătate fără nici o ocupaţie, muritori de foame.

Stăm la chirie, fără foc cu copii mici. Nimeni nu se interesează de noi.

Vă rugăm DOMNULE MAREŞAL, să ne luaţi sub ocrotirea Dvs. dând ordin să ni se dea de lucru, să putem trăi şi să ni se schimbe mărcile ce avem cu noi ca să plătim datoriile ce le-am făcut şi cu restul să ne întreţinem până vom căpăta de lucru.

Obreja Paulina

(semnătura)

Str. Regele Ferdinand I

Nr.6, Tighina

DOMNIEI SALE

DOMNULUI MAREŞAL ION ANTONESCU

CONDUCĂTORUL STATULUI ROMÂN

f.706, INV.1, D.262, F.191

DOCUMENTUL 11

PREŞEDINŢIA CONSILIULUI DE MIIŞTRI

SECRETARUL GENERAL

„CABINETUL PENTRU BASARABIA,

BUCOVINA ŞI TRANSNISTRIA”

NOTĂ 571377

1943, luna Martie, ziua 5

SUMAR:

 

Doamna Obreja Paulina refugiată şi repatriată la Tighina din Crimeea, solicită Domnului Mareşal să ia sub ocrotirea Domniei sale familiile de Moldoveni repatriaţi.

 

Rezoluţie:

Imediat.

Gl.Voiculescu va plasa imediat pe fiecare după profesie şi le va da putinţa să muncească.

Copiii să fie puşi în şcoli şi cămine.

Pt. Mărci să se vadă ce sume sunt şi să decidă Dl.Neagu.

Atrag atenţia să nu se mai întâmple acest lucru.

Trebuie înfiinţat un organ la Tiraspol însărcinat special cu această misiune de a se ocupa, caza, plasa în Basarabia şi Transnistria Moldovenii veniţi din Rusia.

Secretariatul studii şi propuneri de organizare şi Guvernul întocmire de instrucţiuni.

Totul fără întârziere.

Să se meargă în acord cu Dl.Alexianu şi Gl.Voiculescu.

 

(ss) Mareşal ANTONESCU

 

 

Doamna Obreja Paulina refugiată şi repatriată la Tighina din Crimeea, supune Domnului MAREŞAL, următoarea situaţie a celor 15 (cincisprezece) familii de Moldoveni ce s-au repatriat din Crimeea la Tighina:

-şi-au vândut toată averea transformând-o în mărci;

-la Tighina nici o autoritate nu vrea să le schimbe mărci;

-din această cauză sunt ameninţaţi să piară de foame;

-de o lună şi jumătate stau fără nici o ocupaţie;

-locuiesc cu chirie, fără foc, cu copii mici;

-nimeni nu se interesează de dânşii;

-sunt într-o stuaţie precară.

 

Solicită Domnului MAREŞAL:

-să se dea ordin să li se schimbe mărcile care reprezintă averea lor vândută,

-să li se dea de lucru pentru a putea trăi.

 

F.706, inv.1, d.262, f.180

DOCUMENTUL 12

N.571377 din 20.III.943

DOMNULE MAREŞAL,

Referindu-ne la adresa N.571377/CBBT din 9 Martie 1943, avem onoare a vă face cunoscut următoarele:

Studiul şi organizarea operaţiunilor de repatriere a românilor aflaţi la răsărit de Bug a fost încredinţată Subsecretariatului Românizării, Colonizării şi Inventarului în luna septembrie 1942.

s-a instituit de îndată (la 15 Septembrie) o Comisiune la care participă Departamentele şi Instituţiile interesate în această problemă: Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării Naţionale, Subsecretariatul de Stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului, Marele Stat Major, Institutul Central de Statistică şi Guvernămintele Transnistriei, Basarabiei şi Bucovinei, care să se ocupe cu această problemă.

Comisiunea, după ce a cercetat condiţiunile în care datei de 15 Septembrie 1942 s-au făcut asemenea repatrieri, constatând că până la acea dată nu s-a procedat după norme constante şi nici o metodă precisă, a făcut propuneri pentru stabilirea unor norme clare şi precise pentru alegerea persoanei şi a unei tehnice de lucru mai sigure şi metodice.

Constatările şi propunerile Comisiunei au fost supuse Domniei Voastre şi pe baza lor aţi bine voit a hotărî următoarele norme după care să se efectueze aceste repatrieri:

1) Nu pot fi repatriaţi în ţinuturile desrobite decât românii etnici necompromişi în acţiunea comunistă.

2) Cei deportaţi de ruşi în anul de ocupaţie români etnici- toţi trebuie să fie repatriaţi.

3) Acei care au plecat de buna lor voie sau pentru că s-au compromis cu acţiunea lor antiromânească în timpul ocupaţiei bolşevice, nu se vor repatria.

4) Acei din această categorie care eventual s-au repatriat trebuie judecaţi şi chiar expulzaţi în Rusia.

5) Românii deportaţi din timpuri mai îndepărtate la est de Bug, pot fi repatriaţi după serioasă triere, însă în Transnistria, unde se constituie sate româneşti.

6) Românii de la punctul 5 nu trebuie să fie colonizaţi în Basarabia. Acolo şi în Bucovina vom împroprietări luptătorii şi basarabenii muncitori dar fără pămînt.

7) Toate operaţiile de mai sus trebuie studiate cu metodă, pregătite în amănunt şi executate în ordine desăvârşită. Execuţia va depinde de buna organizare.

Hotărârile Domniei Voastre au format baza tuturor lucrărilor Comisiunei de repatriere.

Ele au fost comunicate imediat atât Guvernămintelor provinciilor Basaraba, Bucovina şi Transnistria, cît şi Marelui Stat Major pentru a fi transmise unităţilor militare de la est de Bug, pentru executare.

Ulterior Comisiunea Centrală de repatriere a întocmit instrucţiunile N.1939 din 28 Ianuarie 1943, aci anexate, prin acre se complectau organele anterioare de verificare a celor veniţi de peste Bug, se instituiau organe de verificare a acelor intraţi în Basarabia şi Bucovina din 1941 până în prezent şi printre care s-au strecurat multe persoane străine sau indizerabile şi se dau explicaţiuni complecte pentru clara înţelegere a hotărârilor Domniei Voastre şi metodica lor executare. Şi aceste instrucţiuni au fost văzute şi aprobate de Domnia Voastră.

Pe de altă parte, în ce priveşte repatrierea grupelor etnice româneşti aflate din timpuri mai îndepărtate în Rusia, Guvernul a hotărât ca aceştia să nu fie aduşi în ţară acum, ci numai după ce ei vor fi complect identificaţi prin echipele Institutului Central de Statistică în localităţile unde se găsesc şi după ce se va fi studiat şi întocmit un program pentru aşezarea lor în Transnistria, de acord cu Guvernământul acestei provincii.

În vederea întocmirei acestui program Comisiunea Centrală de repatriere în şedinţa de la 12 Decembrie 1942, la care a participat şi reprezentantul Guvernământului Transnistriei, a hotărât de acord cu acest reprezentant ca Guvernământul Transnistriei să înceapă fără întârziere studiul posibilităţilor de aşezare a acestor grupe în acea provincie, întocmind în acest scop un plan provizoriu cu desemnarea centrelor de aşezare şi cu arătarea pe categorii de profesiuni a numărului ce poate primi fiecare centru, în raport cu gospodăriile şi cu bunurile productive existente (pământ, ateliere, întreprinderi industriale, fonduri de comerţ, etc.).

Acest studiu trebuie să se întocmească având în vedere două alternative şi anume:

  1. a) Alternativa când repatrierea grupelor etnice româneşti s-ar face prin schimbul de populaţie.
  2. b) Alternativa când se va face un schimb de populaţie şi când populaţia ucraineană din centrele destinate aşezării, grupurilor etnice româneşti aduse, ar trebui mutată şi împrăştiată în alte localităţi.

Mai târziu prin adresa N.2683 din 1 Februarie 1943, am cerut din nou Guvernământului Transnistriei să facă studiile necesare şi propuneri pentru întocmirea programului de aşezare.

Pentru orientarea în întocmirea acestui program am dat Guvernământului Transnistriei următoarele norme directive.

„Românii aduşi de peste Bug, nu trebuie să fie împrăştiaţi ci aşezaţi în grupe compacte, în sate care să capete aspectul românesc.

În acest scop nu se va urmări aşezarea lor numai acolo unde sunt gospodării libere rămase de la evrei sau de la acei plecaţi cu armatele ruseşti, din contra, din satele destinate aşezărilor româneşti se va ridica populaţia străină şi se va muta unde se va putea, împrăştiindu-se cât mai mult în centrele cu populaţie masivă românească.

Aşezările româneşti se vor face începând de la Bug către interiorul Transnistriei.

Grupele de români aduşi din localităţi cu caracter economic special (industrial, păstoresc, pescăresc, etc.) vor fi aşezaţi în localităţi cu caracter economic similar unde ei să poată desvolta o activitate productivă pentru care sunt mai bine pregătiţi.

Am înţeles să lăsăm Guvernământul Transnistriei iniţiativa propunerilor de aşezare ca fiind mai în măsură să cunoască şi capacitatea de primire şi posibilităţile economice ale localităţilor şi deci să prezinte propuneri concrete şi realizabile.

Avem informaţii că se lucrează la întocmirea acestui program, oficial însă nu a primit nici o lucrare.”

Nu s-a dat dispoziţiuni Comisiei de la Tiraspol să se ocupe cu cazarea şi plasarea repatriaţilor, în Basarabia şi Transnistrie.

Rolul acestei Comisuni este limitat prin instrucţiunile N.1939/28.I.943, aprobate de Domnia Voastră, la trierea persoanelor care solicită repatrierea în Basarabia şi Bucovina.

Plasarea persoanelor repatriate a fost lăsată în sarcina Guvernămintelor respective această operaţiune trebuind să fie determinată de posibilităţile materiale, de condiţiunile economice şi de interesele de ordine, pe care numai Guvernămintele le pot cunoaşte şi aprecia.

Nu am dat nici un fel de dispoziţii pentru aşezarea în Basarabia a vre-uneui grup de români veniţi din Crimeea. Din contra conformându-ne hotărârilor categorice ale Domniei Voastre totdeauna am dat indicaţiuni ca ele să fie aşezate în Transnistria.

Suntem informaţi că unele grupuri etnice au intrat în judeţul Cetatea Albă şi Tighina, fie pentru că aveau paşapoarte germane cu această destinaţie, fie că au fost aprobate direct de Preşidenţia Consiliului de Miniştri.

Anexăm:

  1. a) Instrucţiunile N.1930 din 28 Ianuarie 1943, pentru înfiinţare şi funcţionarea comisiunilor de triere a românilor ce solicită repatrierea şi a comisiunilor de reverificare a persoanelor repatriate înainte de Ianuarie 1943.
  2. b) Copie după procesul verbal al şedinţei Comisiunei centrale de repatriere în care de acord cu reprezentantul Guvernământului Transnistriei s-a hotărât întocmirea de către acel Guvernământ al programului de aşezare.
  3. c) Copie după adresa N.2683 din 1 Februarie prin care am dat instrucţiuni Guvernământului Transnistriei asupra principiilor pe baza cărora se va întocmi programul de aşezare.

MINISTRU SUBSECRETAR DE STAT

AL ROMANIZĂRII, COLONIZĂRII ŞI INVENTARULUI

(semnătura)

DIRECTOR GENERAL

(semnătura)

F.706, inv.1, d.262, f.170, 171

DOCUMENTUL 13

COPIE

ROMÂNIA

PREŞEDINŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI

SERVICIUL DE CONTROL ŞI ANCHETE

NOTĂ

1943, luna Iulie, ziua 15

SUMAR:

 

Constatările în legătură cu modul în care s-a făcut în Transnistria şi Basarabia cazarea românilor din Caucaz şi Crimeea.

 

Rezoluţia

 

Să se comunice d-lui Alexianu pentru a lua măsuri şi a mi le comunica.

MAREŞAL ANTONESCU

 

 

Domnul Mareşal a dispus ca Secretariatul să se ocupe personal de modul în care s-a făcut cazarea românilor evacuaţi din Caucaz şi Crimeia, ordonând ca repatriaţii să aibă de la început tot ce le trebuie: locuinţe, mâncare, administraţie, stabiliri de acte de identitate, poliţie, medici, de lucru, etc.

Din controlul amănunţit efectuat de delegatul Preşidenţiei Consiliului se desprind următoarele probleme şi constatări:

Românii evacuaţi din Caucaz şi Crimeia însumează circa 5000 de suflete din care 4617 au fost colonizaţi în Transnistria în judeţul Râbniţa în următoarele comune: Hârjău, Sărăţei, Ecaterinovca, Beloci, Mihailowka, Codima, Serbi, Slobotca, Frantzuka şi în oraşul Râbniţa, iar un număr mult mai mic, (57 capi de familie proveniţi de la Dunaevca şi Melitopol, Marea de Azov) au fost colonizaţi în Basarabia în comunele Sarata, judeţul Chilia şi Friedensfeld judeţul Cetatea Albă.

Evacuarea ucrainenilor a decurs în mod civilizat, aceştia urmând să primească în noile locuri posibilităţile de trai adecvate.

Criteriul care a stat la baza exceptării de la evacuarea a unor ucraineni a fost procentul de 25% sânge moldovenesc (bunicul sau bunica moldoveni). Deasemenea au fost exceptaţi tractoriştii, meseriaşii, specialiştii, funcţionarii şi lucrătorii din fabrici.

 

Românilor repatriaţi din Caucaz şi Crimeia şi Marea de Azov li s-au pus la dispoziţie câte-o gospodărie cu tot mobilierul necesar. În afară de aceasta fiecare a primit cîte-o vacă, 10 păsări şi 2 purcei.

În comună funcţionează câte un funcţionar dotat cu cele necesare precum şi cu personal de specialitate iar viaţa a început să intre în normal.

Modul în care au fost efectuate operaţiunile de colonizare este în general acceptabil însă prezintă unele lacune şi greşeli care trebuiesc remediate şi evitate pentru operaţiunile viitoare.

Astfel:

1) Românii colonizaţi în judeţul Râbniţa (Transnistria) n-au fost colonizaţi în mase compacte în satele ce li s-au destinat. Cu excepţia comunelor Hârjău, Sărăţei şi Mihailowka, în celelalte comune din judeţul Râbniţa ca: Beloci, Ecaterinowka, Codima, Frantzuska, Serbi şi Slobotca au fost cazaţi, fie prin forţa împrejurărilor fie şi din alte motive într-o proporţie de complectă minoritate faţă de elementul ucrainean care a fost păstrat în comunele respective.

Astfel în comuna Beloci, judeţul Râbniţa avem în urma recentei colonizări următoarea situaţie: 1288 suflete dintre care: 367 români, 965 ucraineni, 13 ruşi, 2 polonezi şi 1 grec.

În comuna Ecaterinowka avem 126 capi de familie români, faţă de 600 capi de familie ucraineni neevacuaţi.

În comunele Codima, Serbi, Slobotka şi Frantzuska, procentul de români este de 25-50% faţă de elementul ucrainean rămas. Primejdiile de tot felul ce decurg din acest sistem difectuos de colonizare se evidenţiază imediat.

2) Cu ocazia evacuării ucrainenilor n-au fost evacuaţi cei mai înstăriţi dintre ei, iar din cei evacuaţi parte se găsesc în prezent pe loc, fie că s-au ascuns la unele din rudele lor rămase, fie că s-au reântors din drum.

Astfel tot în comuna Beloci ucrainenii scăpaţi astfel de la evacuare conlocuiesc prin înţelegere sub acelaşi acoperiş cu românii recent cazaţi în locuineţele foste ale lor.

Au fost semnalate chiar unele cazuri izolate de ameninţări din partea ucrainenilor adresate românilor nou veniţi în comunele respective.

3) Cu ocazia evacuării ucrainenilor au fost evacuaţi şi moldoveni ceea ce nu poate fi admisibil. Cazurile nu sunt multe însă greşelile trebuiesc reparate prin readucerea lor înapoi în satele de unde au plecat. Această este cu atât mai uşor cu cât a fost posibil chiar unor ucraineni evacuaţi să revină la vechile lor locuinţe.

Toate aceste constatări au fost făcute de anchetetator, întovărăşit fiind de Directorul Culturii din Transnistria, iar în unele cazuri le-au fost aduse la cunoştinţă de înşişi primarii comunelor respective.

Problemele de mai sus urmează a fi studiate şi îndreptate cu atât mai mult cu cât cea mai mare primejdie ce decurge din actuala situaţie este aceea a posibilităţii de asimilare de către ucrăinenii majoritari ai românilor colonizaţi care se află în minoritate în prezent.

Aceasta indiferent de starea de tensiune şi adversitate ce se produce în mod fatal în asemenea situaţii, precum şi mixtura de ordin moral şi naţional creată de situaţie.

Alte constatări care se degajează din ancheta efectuată sunt:

  • Şefii de kolhozuri şi buchalterii (funcţioari-contabili) au rămas tot ucrainenii chiar în cele 3 sate complect româneşti realizate (Hârjeu, Sărăţei, Mihailowka) deşi se pot găsi printre românii din Cuban şi Crimeia contabili români precum şi specialiştii de toate soiurile.
  • Românii proveniţi din oraşe (de exemplu Novorosiisk) foşti lucrători în fabrici au fost cazaţi la sate dându-li-se gospodării, deşi nu cunosc cum trebuie făcute muncile agricole şi ar dori să lucreze în meseria lor.
  • Nu s-a luat până la data anchetei nici o măsură în privinţa actelor de identitate ale românilor din Cuban şi Crimeia (acte de identitate exacte, acte de stare civilă, scolaritate, militare, etc.)
  • Problema elevilor şi studenţilor fiilor de colonişti români a încpeut să dobândească un început de rezolvare din partea Direcţiunii Culturii din Guvernământul Transnistriei.
  • Coloniştii mai posedă asupra lor bunuri eliberate de unităţile militare române cărora le-au predat diferite cantităţi de cereale la plecarea lor din Cuban sau Crimeia.
  • Unii colonişti au încă ruble neschimbate iar cei din Basarabia au încă ceva mărci. Schimbul mărcilor ce le posedă se face în sume mici şi în rate ceea ce nu le permite să-şi achiziţioneze animale sau unele unelte de lucru.
  • Majoritatea coloniştilor duc lipsuri de încălţăminte şi îmbrăcăminte de iarnă.

Propuneri:

1) Să se treacă la realizarea unor sate compacte de colonişti români, în afară de orice contact cu ucrainenii. De preferat 5 sate curat româneşti celor 9 din care în 6 românii se găsesc în proporţie de ¼ – ½, faţă de ucraineni.

Până la perfectarea acestor operaţiuni în sate sau pentru a înlătura sicana ucrainenilor reântorşi în sate sau convieţuirea sub acelaşi acoperământ cu românii colonizaţi recent.

Poliţia care se face acum de organe săteşti să fie îmbunătăţită iar numărul lor să fie mărit cu cel puţin până la rezolvarea integrală a dificultăţilor arătate la punctele 1 şi 2 din acest raport.

2) Moldovenii evacuaţi odată cu ucrainenii să fie readuşi în locuinţele lor.

3) Repartizarea coloniştilor români, la dorinţa lor, la oraşe sau sate după meseria pe care a avut-o în regiunile pe care le-au părăsit.

4) Toţi specialiştii şi şefii de kolhozuri ucraineni să fie dublaţi şi înlăturaţi imediat ce va fi posibil.

5) Este necesară organizarea şcolilor de ucenici, motivată pe faptul că toţi specialiştii rămaşi sunt ucraineni.

Deasemenea sunt necesare şcoli de adulţi deoarece bună parte din moldoveni nu ştiu să scrie şi să citească cu litere latine, sau urmează să înveţe încă limba română şi să primească noţiuni elementare în legătură cu noua lor situaţie, Preoţii să nu lipsească din nici o comună. Şi ei ca şi învăţătorii să fie aleşi cu grije dintre elementele capabile.

6) Organizarea cu o deosebită atenţie în satele de colonişti a unor cămine culturale (care să înlcouiască vechile cluburi politice, unde erau forţaţi să meargă sub bolşevici), cu biblioteci, ziare din ţară şi din Transnistria, conferinţe, aceste cămine urmând să joace un rol deosebit în dezvoltarea spirituală a românilor colonizaţi.

Direcţia Culturii să ţină în curent pe D-nul Guvernator cu activitatea acestor cămine culturale pentru ca orice neajuns să fie înlăturat imediat şi cu competenţă.

7) Printr-o ordonanţă a Guvernămintelor Transnistriei şi Basarabiei să se instituie comisiuni cu membrii aleşi dintre colonişti şi sub conducerea unor organe competente care să procedeze la reconstituirea tuturor actelor de identitate şi stare civilă: naşteri, botez, căsătorii, moarte; o altă comisiune va studia problema şcolarităţii pentru stabilirea pregătirii elevilor şi echivalarea anilor de studii.

Procedura ar fi cea hotărâtă de Guvernământ iar probaţiunile cu martori serioşi dintre colonişti vor trebui să-şi aibă întrega greutate.

În privinţa şcolarităţii, ucenicii şi elevii să fie trecuţi pentru continuarea studiilor la şcolile româneşti ale Guvernământului şi dacă se poate, toţi în calitate de bursieri.

8) Odată cu cerealele ce se împart coloniştilor să li socoată şi cantitatea pentru care posedă bonuri eliberate de MU, aceste bonuri urmând a fi retrase, astfel ca să nu rămână impresia că autorităţile nu-şi onorează obligaţiile luate, ceea ce nu este cazul.

9) Schimbul rublelor şi mărcilor să se facă de către Guvernăminte în sume ce să permită coloniştilor achiziţionarea de animale de muncă sau vite, orice schimb putînd fi facilitat de casele de schimb prin prezentarea biletelor de cumpărare a vitelor sau uneltelor. Acestea pentru a se evita irosirea economiilor coloniştilor prin cheltuiala inutilă a micilor sume schimbate.

10) După ce se vor constata lispurile să se studieze problema ajutorării coloniştilor lipsiţi de îmbrăcăminte şi încălţăminte.

11) Să se treacă la înfiinţarea de cooperative în aceste sate.

12) Pentru rezolvarea pe viitor şi remedierea pe trecut a unor insuficienţe în legătură cu problema colonizărilor ar fi necesare să se creeze un oficiu de colonizări al Guvernămîntului, încadrat cu specialişti care să se ocupe în amănunt cu aceste operaţiuni.

Cu ocazia evacuării satelor de ucraineni şi stabilirea cine este şi cine nu este moldovean, acest Oficiu să menţină procentul de 25% (unul din bunici) însă să se ia şi o declaraţie scrisă acestora că sunt români şi înţeleg să se supună obligaţiilor (şcoalei, bisericii, etc.), fapt ce le va crea o stare juridică de român, înlăturând toate speculaţiile interesate.

În afară de problemele de mai sus, care pot fi rezolvate de către Guvernăminte din ordinul Domnului Mareşal, există aspecte care nu pot i rezolvate decît prin Preşidenţia Consiliului de Miniştri şi Minitserului Afacerilor Străine la ordinul Domnului Mareşal.

Acestea sunt:

-Familiile coloniştilor sunt descomplectate şi prin faptul că unii bărbaţi sunt în prezent prizonieri la români sau germani. Guvernămintele ar urma să înaninteze liste de aceştia pentru a se face intervenţiile necesare pentru ca aceşti români să fie eliberaţi din prizonierat şi să se întoarcă la familiile lor.

-Unii români din Caucaz şi Crimeia au fost duşi către autorităţile germane în Ucraina fiind socotiţi ruşi. Să se intervină pentru a li se uşura trecerea în Transnistria ca colonişti.

-Ar fi necesar ca să dea Guvernământului Transnsitriei misiunea de a îngriji de românii de dincolo de Bug, urmând ca acesta să intre în tratative directe cu Reichskomisariatul Ucrainei (Gauleiter Erich Koch) sau la nevoie cu Reichsministerium fur die besetzen Ost Gebiete (Berlin – dl. Alfred Rosenberg) pentru ca să se aplice românilor de peste Bug, până se va hotărâ aducerea lor în Transnistria, regimul de care se bucură germanii în Transnistria, cerându-se recunoaşterea românilor din Ucraina ca grup etnic şi acordarea până la repatriere a următoarelor avanatagii:

1) a regimului de aprovizionare „propriu” Volksdeutschilor (prăvălii de aprovizionare suplimentară în oraşe, reducere ½ a prestaţiilor de lapte şi ouă la sate şi oraşe).

2) scutirea de luarea la lucru în reich.

3) autorizarea Guvernului român ca prin Guvernământului Transnsitriei să organizeze pentru românii de peste Bug organe de ocrotire şi îndrumare: şcoli, servicii medicale şi farmaceutice şi misiune bisericească.

Anchetatorul mai arată că dl. Anton Golopenţia, şeful echipei de rencesământ al românilor de peste Bug, ale cărei lucrări sunt pe sfârşit informează prin Direcţia Culturii Guvernământului Transnistriei că grupul de români din Ucraina cifrează circa 30.000 de familii pentru care solicită sprijinul Domnului Mareşal, menţionând că aceşti români ar dori să fie colonizaţi în Basarabia.

Oficiul de Colonizări a cărui înfiinţare anchetatorul o propune în Transnistria (este necesară situarea lui pe teren mai în apropiere de problemele ce va avea de rezolvat), va îmbrăţişa atât preocupările specifice până la repatrierea românilor de peste Bug, cât şi operaţiunea colonizării lor în ţară în regiunile ce se vor fixa.

Anchetatorul socoate că dorinţa românilor de peste Bug de a fi colonizaţi în Basarabia şi nu în Transnistria se conjugă în mod fericit cu interesele superioare ale Statului şi propune ca cele 30.000 de familii de peste Bug să fie aduse şi colonizate în locul ucrainenilor din Nordul Basarabiei şi Bucovinei.

Menţionează că acum este momentul psihologic al dislocării ucrainenilor din acele regiuni, moment care nu trebuie scăpat deoarece acest proces nu se poate face oricând iar rezolvarea situaţiei românilor de peste Bug prezintă un caracter de urgenţă deosebit.

F.706, inv.1, d.262, f.29-35

DOCUMENTUL 14

PREŞIDENŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI

SECRETARIATUL GENERAL

„CABINETUL PENTRU BASARABIA,

BUCOVINA ŞI TRANSNISTRIA”

SUMAR:

Propuneri de organizare a primirii

şi plasării românilor de la Est de Bug

NOTĂ

Nr. 571377

1943, Luna Aprilie, ziua 19

La nota acestui Cabinet din 5 Martie 1943, relativă la repatrierea moldovenilor de la Est de Bug, Domnul Mareşal a dat dispoziţiuni ca la Tiraspol să se înfiinţeze un organ special, cu misiunea de a se ocupa de cazarea şi plasarea în Basarabia şi Transnistria a moldovenilor veniţi din Rusia, însărcinând Secretariatul cu studiul problemei şi cu întocmirea propunerilor de organizare.

Din istoricul acestei chestiuni, se desprind următoarele situaţiuni:

1) Repatrierea românilor de la răsărit de Bug s-a pus în luna Septembrie 1942, când a şi luat fiinţă pe lângă Subsecretariatul de Stat al Românilor, o comisiune la care participă delegaţi ai Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Marelui Stat Major, Institutului Central de Statistică, al Subsecretariatului de Stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului şi delegaţi ai Provinciilor.

2) Comisiunea a supus Domnului Mareşal constatările şi propunerile sale, primind următoarele norme pentru efectuarea acestor repatrieri:

  1. a) Nu pot fi repatriaţi în ţinuturile desrobite decât românii etnici necompromişi în acţiunea comunistă.
  2. b) Cei deportaţi de ruşi în anul de ocupaţie – români etnici – trebuie să fie repatriaţi.
  3. c) Nu se vor repatria acei care au plecat de buna lor voie sau s-au compromis în acţiunea lor antiromânească în timpul ocupaţiei bolşevice.
  4. d) Românii deportaţi din timpuri mai îndepărtate la Est de Bug, pot fi repatriaţi după serioasă triare, însă în Transnistria, unde să se constituie sate româneşti.
  5. e) Românii de la punctul d, nu trebuie să fie colonizaţi în Basarabia. Acolo şi în Bucovina vom împroprietări luptătorii şi basarabenii muncitori dar fără pământ.
  6. f) Toate operaţiile de mai sus trebuie studiate cu metodă, pregătite în amănunt şi executate în ordine desăvârşită. Execuţia va depinde de buna organizare.

Hotărârile Domnului Mareşal au servit ca bază tuturor lucrărilor comisiunei şi măsurilor luate.

Această comisiune a hotărât ca Guvernământul Transnistriei să studieze colonizarea grupelor de români ce vor fi aduşi din Rusia, întocmind un plan provizoriu cu desemnarea centrelor de aşezare şi cu arătarea pe categorii de profesiuni ce poate primi fiecare centru, în raport cu gospodăriile şi bunurile productive existnte (pământ, ateliere, industrii, fonduri comerciale, etc.)

Pentru orientarea, în întocmirea acestui program s-a dat Guvernămîntului Transnistriei următoarele norme directive:

-Românii aduşi de peste Bug, nu trebuie să fie împrăştiaţi ci aşezaţi în grupe compacte, în sate care să capete aspectul românesc.

-În acest scop nu se va urmări aşezarea lor numai acolo unde sunt gospodării libere rămase de la evrei sau de la acei plecaţi cu armatele ruseşti din centre, din satele destinate aşezărilor româneşti se va ridica populaţia străină şi se va muta unde se va putea.

-Aşezările româneşti se vor face începând de la Bug către interiorul Transnistriei.

-Grupele de români aduşi din localităţi cu caracter economic special (industrial, păstoresc, pescăresc, etc.) vor fi aşezaţi în localităţi cu caracter economic similar unde ei să poată dezvolta o activitate productivă pentru care sunt mai bine pregătiţi.

Cabinetul BBT propune:

1) Toţi românii moldoveni împrăştiaţi în Rusia şi recenzaţi în anul 1942 de Institutul General se Statistică, să fie aduşi şi colonizaţi în Transnistria.

Programul acesta se inspiră din principiul ca eforturile neamului românesc, în acest război, să fie răsplătite prin aşezarea într-un singur Stat naţional.

Colonizarea lor urmează să se facă în regiunea Nistrului, spre a se asigura un cordon românesc, pe acest fluviu, care să împiedice infiltraţiunile ucrainene de o parte şi de alta a Nistrului.

3) Operaţiunea implică în prealabil evacuarea evreilor şi a ucrainenilor înspre Bug, pentru a oferi Românilor terenurile cele mai fertile, aflate în regiunea Moghilău-Râbniţa.

Ea se va face independent de trecerea peste Bug a evreilor şi ţiganilor, pentu care operaţie trebuie să avem mai întâi aprobarea germanilor.

4) Colonizarea trebuie făcută în mase compacte pentru a se asigura integrarea acestor moldoveni în efortul de muncă al Provinciei şi a le menţine posibilitatea conservării lor etnice.

5) Guvernământul Transnistriei trebuie să organizeze această operaţiune în chiar primăvara acestui an (sfârşitul lunei mai când se termină campania de însămânţare) ajutat de organele militare aflate pe teritoriul său.

6) Românilor astfel colonizaţi trebuie să li se dea pământuri în plină proprietate şi nu numai în folosinţă.

Suprafeţele astfel atribuite ar putea varia de la familie la familie, după numărul membrilor şi capacitatea lor de muncă.

7) Guvernământul trebuie să le dea întreg sprijinul pentru a-şi începe cât mai curând viaţa în condiţiuni de stabilitate şi credit (maşini, numerar, etc.).

8) Subcomisiunea de românizare de la Tiraspol trebuie să-şi extindă competenţa la trierea lor la eliberarea de acte de identitate, etc.

pe scurt, ea va trebui să fie un organ consultativ al Guvernământului Transnistriei, iar avizele sale să fie totdeauna avute în vedere de Dl.Guvernator.

9) În comunele în care vor fi aşezaţi, românii trebuie să primească din ţară învăţători, preoţi, medici şi funcţionari comunali, bine selecţionaţi şi bine retribuiţi, cu scopul de a le cultiva sentimentul naţional şi conştiinţa apartenenţei lor la o naţiune vrednică şi capabilă.

10) Măsuri speciale de ordin legislativ trebuie să reglementeze viaţa lor de familie, administraţia lor şi participarea lor la producţiunea bunurilor economice, deosebit de cele existente în Transnistria, spre a-i îndruma către o viaţă bazată pe dreptul de proprietate şi de concepţie naţională.

11) Guvernământul, în acest scop, ar avea căderea să înfiinţeze o direcţiune a colonizărilor care să îmbrăţişeze ansmablul problemelor ce le pune această colonizare, cu mijloace financiare suficiente şi personal pregătit.

În cazul că se va aprecia de D-voastră ca oportună evacuarea minorităţilor din Bucovina şi Basarabia, aceşti români ar putea fi plasaţi în locul acestora, respectând în parte principiile arătate mai sus.

Avem azi în aceste provincii următorii minoritari:

Bucovina Ucraineni 422.010 Ruşi 12.018
Basarabia Ucraineni 261.246 Ruşi 158.088
Total Ucraineni 693.256 Ruşi 170.106

F.706, inv.1, d.262(3), f.146-150

Bibliografie

  1. Arhiva Națională a Republicii Moldova, Fondul arhivistic 112 (Prefectura jud. Tighina)
  2. Arhiva Națională a Republicii Moldova, Fondul arhivistic 706 (Cabinetul de administrare a Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei)
  3. Arhiva Națională a Republicii Moldova, Fondul arhivistic 1607(Statul Major al Armatei Române)
  4. Divizia 1 Blindate ”Bătălia pentru libertate”(cap.4-5)col.(r)Napoleon Popescu, col.(r) Vasile Diaconescu, col.(r)Dumitru Nicolescu etc. Ed. ”V. Cârlova”București
  5. Revista Art-Emis, http://www.art-emis.ro/cronica/cronica-literara/2583-cotul-donului-1942-marea-tragedie-romaneasca.html
  6. Vasile Buruiană, Ion Negrei ”Pe urmele eroilor.Cimitire militare și monumente din Basarabia”Editura”Armonii culturale”, Vrancea, 2015
Publicat în DOCUMENTE, FILOSOFIE ŞI PSIHOLOGIE, ISTORIA NOASTRĂ, ŞTIINTA CULTURĂ CIVILIZAŢIE | Lasă un comentariu

OMAGIU ADUS MARELUI EMINESCU LA CENTRUL ACADEMIC INTERNAȚIONAL EMINESCU

Publicat în DOCUMENTE, FILOSOFIE ŞI PSIHOLOGIE, ISTORIA NOASTRĂ, MAI ODIHNIŢI-VĂ..., MUZICĂ, VIAŢA E FRUMOASĂ | Lasă un comentariu

SĂRBĂTORI FERICITE!

Imagine | Publicat pe de | Lasă un comentariu

DESPRE TEATRU: ELENA BUTUCEL, PETRU HADÂRCĂ ȘI SANDU GRECU (15.12.17)

Publicat în DOCUMENTE, FELICITĂRI, FILOSOFIE ŞI PSIHOLOGIE, ISTORIA NOASTRĂ, VIDEO, ŞTIINTA CULTURĂ CIVILIZAŢIE, ŞTIREA ZILEI | Lasă un comentariu

„Plutaşii”, măsluitori ai Istoriei Românilor

Despre cineva care „sare calul”, exteriorizându-se public în afara limitelor normalităţii, se spune că este „dus cu pluta”. Drept este, plutele nu mai sunt la modă, însă „ducerea cu pluta” a rămas la fel de actuală ca şi acum un veac sau mai multe, fie că se întâmplă la Cotroceni, la Parlament (cazul spectacolului public de circ din 11 decembrie a.c.), la Palatul Victoria, în pieţele publice, la mitinguri şi proteste, – cu sau fără bluză roşie -, asta ca să ne referim doar la manifestările colective. De când s-a anunţat oficial că senectutea sa Mihai şi-a pierdut cetăţenia pământeană, plecând pe alte tărâmuri, „plutaşii” au sărit calul. Unul, dus rău de curent, a cerut B.O.R. să facă nefăcute: să canonizeze un nevrednic! Doamne, mare Ţi-e grădina şi mulţi „plutaşi” o mai populează!

Patru, Doamne, şi toţi patru…!

Din câte cunosc, apanajul minunilor nu este zona lucrativă a slujitorilor bisericii. Misiunea lor pământeană este limitată la educarea poporului în spiritul învăţăturilor şi poruncilor Domnului, la iertarea micilor păcate lumeşti şi… cam atât. Vindecarea săriturilor peste cal ale „plutaşilor” se înscrie în atribuţiile slujitorilor lui Esculap… câţi au mai rămas ne-emigraţi după 1990. Mulţi, puţini, buni sau malpraxişti (şi aici „grădina” e mare), jurământul le cere să se preocupe de vindecarea celor betegi, inclusiv a celor cu minte de „plutaş”. Ar fi de zis câte ceva şi despre paraziţii cu blazon ai sfârşitului de veac al XIX-lea şi cel de-al XX-lea. Să-i luăm pe rând:
– Karol Eitel Friedrich-Zephirinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen zis şi Carol I(1881-1914) – rege al cupidităţii, înavuţirii şi zgârceniei;
– Ferdinand-Victor-Albert-Minrad von Hohenzollern-Sigmaringen zis şi Ferdinand I (1914-1927) – personaj fără personalitate, dar singurul care a ţinut cont că era rege al românilor;
– Karol Eitel fără drept la „von Hohenzollern-Sigmaringen”, zis şi Carol al II-lea (1930-1940) – dezertor, aventurier şi escroc de mare anvergură;
– Mihai Eitel, şi el fără drept la „von Hohenzollern-Sigmaringen”, zis şi Mihai I (1940-1947) prunc uşor retardat (pe vremea copilăriei sale încă nu se pusese în circulaţie cuvântul), apoi personaj de decor, trădător de ţară şi, după 1990, parazit profitor de bunuri necuvenite ale poporului român, favorit de conjunctură al bugetarilor de la Spitalul Naţional de Psihiatrie.

Mihai nu a fost „Regele Românilor”!

Ei au fost regii României. Cel puţin aşa se spune, dar dacă ţinem seama de prevederile Constituţiei din 1923, situaţia devine delicată:
Conform art. 83 alin. (2) din Constituţia României din anul 1923, „Regenţa va exercita totdeodată şi tutela succesorului Tronului în timpul minorităţii lui” (deci, în acea perioadă Mihai nu a fost rege! – n.a.). În art.82 al Constituţiei din 1923 se stabilea că Regele este major la vârsta de optsprezece ani împliniţi, dar înainte de suirea sa pe Tron, el va depune un Jurământ:„Art. 82 : Regele este major la vârsta de optsprezece ani împliniţi. La suirea sa pe Tron, el va depune mai intâiu în sânul Adunărilor întrunite următorul Jurământ: « Jur a păzi Constituţiunea şi legile poporului român, a menţine drepturile lui naţionale şi integritatea teritoriului »”. Jurământul la care fac referire prevederile imperative ale art.82 din Constituţia României din anul 1923, nu a fost depus de Mihai I, ceea ce conduce la concluzia evidentă că prin nerespectarea prevederilor constituţionale în vigoare la acea vreme, în perioada 6 septembrie 1940 – 30 decembrie 1947 Mihai I Nu a fost „Rege al Românilor”. Suirea pe tron era posibilă numai după depunerea Jurământului prevăzut în art.82 al Constituţiei României din 1923.

Ce mai putem spune: patru, Doamne, şi toţi patru… Mulţumescu-ţi Ţie, Doamne că n-au fost mai mulţi! Nu punem la socoteală halebardierii caselor „regale” şi „împărăteşti” ale lui Iulian, ale lui Cioabă Sr., Cioabele Jr. & Co, cărora, deşi încoronaţi după legile lor, nu le-au putut fi eliberate certificate de „suverani”.

Oportunităţile „şatrei regale”

Socotesc necesară pledoaria mea de până aici, pentru înţelegerea celor ce urmează. În înalta sa ne-înţelepciune, un „plutaş” bine lovit cu leuca, a cerut Bisericii Ortodoxe Române ca pe lângă bunurile necuvenite, să fie trecută în inventarul „congelatului” de la Versoix şi aura de sfânt. Motivele invocate ar fi numeroasele minuni înfăptuite de cel care a bântuit planeta peste nouă decenii şi pe care unii – până la trecerea Styxului – l-au numit „ultimul criminal în viaţă” al celui de-Al Doilea Război Mondial: „minunea” de la 23 august 1944, „minunea” de la 30 decembrie 1947, „minunea” tăcerii de şapte decenii, contra renta viageră, „minunea” semnării ticăloasei Declaraţii de la Budapesta din 1989, „minunea” neachitării impozitelor pentru înzestrarea „casei regale” a republicii România cu moşteniri inventate… şi alte asemenea fenomene „patriotice”, paranormale sau „minuni”, pe care nu oricine are harul şi ocazia să le împlinească şi să beneficieze de consecinţe. Toate „minunile” enumerate şi multe altele, de diferite calibre, precum bazaconia cu casa regală a republicii (dar pe asta au făcut-o alţii, deci, nu se pune) l-au motivat pe plutaşul lovit cu leuca să declare: „Judecând suferința surghiunului regal de 70 de ani, acest om este un sfânt”.Judecând după suferinţele îndurate de poporul român, pricinuite de la regi încoace, de-a lungul istoriei, ar însemna ca tot Neamul Românesc să fie canonizat! Nici oportunitatea „alteţelor regale” prin care, Mihai, ar putea fi declarat patron şi proprietar al Catedralei Mântuirii Neamului nu m-ar mira. În România iohannist-koveşistă orice este posibil!

Spitalul Naţional de Psihiatrie „Parlamentul României” – furnizor de fum şi miros de tămâie

Capacităţile creierului rămân învăluite în mister, mesajele subliminale emise fiind cea mai puternica armă a omului; benefică sau malefică, după caz. Ceea ce s-a întâmplat în acest an, la 11 decembrie este un exemplu mai mult decât grăitor despre influenţa activităţii cerebrale asupra propriului organism, dar şi asupra celor din jur. De la tribună s-au emis mesaje a căror forţă uriaşă pot schimba destine, pot ucide sau pot salva. Decesul cetăţeanului Mihai Eitel botezat postdecembrist „de România” a fost transformat în jalnic prilej de navigaţie cu pluta la nivel înalt. Neştiutorii să afle, iar cunoscătorii de istorie să-şi reamintească faptul că Wilhelm al II-lea, Kaiserul Germaniei a interzis Regelui Ferdinand şi tuturor urmaşilor săi ataşarea apartenenţei la dinastia prusacă Hohenzollern-Sigmaringen. „Şoimii patriei”, pre numele lor „Tusea şi junghiul”, deţinători ai funcţiilor de preşedinţi ai celor două Camere de la Spitalul Naţional de Psihiatrie numit „Parlamentul României” şi supuşii lor, slugoii robotizaţi, aleşii fără scrupule ai neamului, au maculat atmosfera sărbătorilor creştine de la capăt de an. Circoteca „regală” recentă încă neconsumată integral mai adaugă o lovitură imaginii – şi aşa terfelită – României postdecembriste.

Întreaga turmă adunată în şedinţă comună a ridicat osanale abdicatului din ’47 şi a ascultat smerită temenelele stalinist-paranoide, emise pe unde ultra-scurte de chiriaşul de la Cotroceni, de coana Margareta Duda, de cei doi „şoimi ai patriei”, de Iuda din capul guvernului şi – volens-nolens -, de şeful B.O.R., adus cu japca la spectacol. Cu tămâierile lor groteşti de origini roller-ise şi parfum N.K.V.D.-ist-staliniste, au umplut sala adunării cu mirosul răşinii folosite în ceremoniile oamenilor bisericii. Dar să vedem şi parte plină a paharului: ceva tot a fost bine. Tămâierea poate fi socotită şi drept moliftă pentru alungarea lucrărilor necuratului din Casa Poporului şi cine ştie, poate va lumina bugetarii Spitalului Naţional de Psihiatrie „Parlamentul României” să facă legi aplicabile şi durabile, în interesul Naţiei. De această dată, mesajele emise de purtătorii ilegali de creiere au fost malefice, cu efecte dăunătoare asupra masei de manevră, consumatoare de droguri televizate.

„Istoria Românilor a fost transformată în instrument de traumatizare”

Găsesc de cuviinţă ca în momentele de mare cumpănă, în care se află respectul faţă de adevărul istoric şi grotescul spectacolului de teatru absurd, din 11 decembrie 2017, de la Spitalul Naţional de Psihiatrie „Parlamentul României” să citez cuvintele unui vrednic român din stânga Prutului plecat şi el, de curând, în lumea veşniciei: „Oamenii lipsiţi de memoria trecutului pot fi mai uşor manipulaţi şi transformaţi în slugi ascultătoare de stăpân, în duşmani ai fraţilor şi surorilor, ai părinţilor şi strămoşilor lor. Clio, muza istoriei, a fost batjocorită şi înlocuită cu o altă muză, cea a falsificării trecutului, ce urmărea un singur scop, să ne zdruncine temelia spiritualităţii româneşti. Dintr-un mijloc de luminare, de cultivare a individului, Istoria Românilor a fost transformată […] într-un instrument de traumatizare a românilor […]. Istoricilor obiectivi le revine nobila misiune de a restabili adevărul şi de a-l face accesibil pentru cei dornici de a-l afla”. (Alexandru Moşanu).

Îngropăciune la „lumina Întunericului”…

Dacă tot am adus vorba mai înainte de catedrale, se pare că elveţienii nu i-au oferit decedatului decât casă, nu şi loc de veci. De-aia, cei din şatra regală vor să-l aducă, musai, „în familie” – lângă bunicu-său, lângă tac-su şi „duduia”. Totuşi, ca să nu-i deranjeze pe mai vechii locatari de la Curtea de Argeş, „alteţele” dudale îi vor aduce copârşeul pe drum de seară, discret, cu trenul şi ca să nu vadă lumea ce se află înăuntru, accesul publicului la îngropăciune va fi interzis. Oare ce ascund? Oase, cenuşă, scurgeri de la decongelare, aer de Aubonne sau Versoix? Chiar dacă s-au găsit oameni în sutană care declară că ora înmormântării nu are restricţii, de câţi ani duc în spate, nu-mi amintesc ca în România Ortodoxă, mortul să fie dus la groapă după 11 zile (poate chiar doi ani, cum spune gura târgului) sau că ceremonia înmormântării să fie făcută la „lumina întunericului”, precum aceasta a cetăţeanului Mihai, programată pe 16 decembrie 2017. Ca strigoii… Nu lipsesc decât focul şi dansul adepţilor Întunericului. Oameni buni, faceţi crucea mare că… mortul e bătrân!

ION MĂLDĂRESCU

Notă: Cine s-a găsit să devină „avocat al diavolului”? Mercenarul pe care actualul şef al statului l-a numit ambasador al României la Berlin când nici măcar nu era cetăţean român. Oportunistul cu spoială aristocratică, dar lipsit totalmente de scrupule, care, înainte de 1989 lătra vrute şi nevrute comandate şi vindea gogonele la „Europa liberă” (inclusiv găselniţa cu cele 60.000 de victime, iar acum clămpăne că Gorbaciov ar fi fost de acord (atunci) cu reinstaurarea monarhiei în România. Aceştia sunt cei care reprezintă statul român în afara graniţelor.

P.S. Rog nu irosiţi timpul în zadar. Primesc adresări de „felicitare” numai post-mortem. Am alergie la reţelele de „socializare”. Emitenţii „urărilor” sunt rugaţi să le depună la catafalcul ex-cetăţeanului Mihai. Personalizate! Cine ştie? Poate timpul le va returna mesajele cu supliment de „felicitări”, iar valoarea lor va creşte la licitaţii. Mulţumesc anticipat pentru înţelegere şi colaborare. I.M.

SURSA: http://www.art-emis.ro/editoriale/4556.html

Publicat în ARTICOLE ŞI FOTOGRAFII ALE ALTORA, CARICATURA ZILEI, DOCUMENTE, FILOSOFIE ŞI PSIHOLOGIE, ISTORIA NOASTRĂ, ŞTIINTA CULTURĂ CIVILIZAŢIE, ŞTIREA ZILEI | Lasă un comentariu