EMINESCU E PĂRINTELE IDEOLOGIEI NAŢIONALE MODERNE ÎN EVOLUŢIA NOASTRĂ. PDF excepţional

“Eminescu e părintele ideologiei naţionale moderne în evoluţia noastră. Doina lui, cea mai categorică evanghelie politică a românismului”. Mustul care fierbe – PDF

Mihai Eminescu de Nestor Heck - 1884Monumentul lui Mihail Eminescu

Cuvântare rostită la Sin Nicolaul Mare de Octavian Goga

Cea mai curata sarbatoare se desfasura astazi subt ochii nostri. Pentru intâia oară intr-un petec de pamânt românesc
desrobit cade valul de pe chipul de bronz al lui Eminescu. In zilele noastre de preocupări materiale, când dupa sângele scurs in transee o sete de viata pagână alungă cugetele din sferele abstractiunii, d-voastra, un colt de popor din Banat, v’ati ridicat pe aripile poeziei. Cind altii alearga dupa sgomotul zarafilor, d-voastra va cereti in tacerea unui templu, cand altii se lasa rapiti de valul bucuriilor deserte d-voastra ziditi un altar.
Am cautat sa desleg in mintea mea rostul tainei : de ce anume prima consacrare populara de acest fel o da lui Eminescu tocmai Banatul ? De ce tocmai aici la granita, in fata unei scoli rurale din Sin Nicolaul Mare rasare fruntea boltita a maestrului ? De ce preoti si invatatori si cete de tarani invaliti in infiorare mistica v’ati adunat cu totii sa va plecati genunchii ? Cred ca va inteleg si pot da raspunsul. Mai intai, Banatul e tara simtamintului artistic, unde cintecul e la el acasa si unde un suflet cald palpita la toate atingerile, ca o minunata harfa. Al doilea, constiinta voastra nationala, constiinta propriei valori si a diferentiarii de alte neamuri, tresare mai vie cu sbucniri de fiecare clipa. S’al treilea, banateni, la praznicul libertatii, voi sunteti singurii care n’ati venit cu totii, in inimă v’au ramas inca strigate care dor, chemari tulburatoare… Din acest valmasag de simtiri, din dragostea pentru cintec, din mindria de rasa si din protestarea unui drept stirbit, ati inaltat acest semn de proslavire. V’a trebuit un poet, care sa va sguduie si sa va alinte, un cantaret si un animator pentru ziua de maine.
L’ati ales pe Eminescu si ati fost priceputi in alegere. Omagiul pe care i-l aduceti va face cinste, fiindca dovediti o inalta intelegere a culmilor despe care vorbeste gindirea noastra. Eminescu este si ramâne cea mai stralucita incarnatie a geniului românesc. Vremea de astazi cu toate izbinzile ei ii apartine. A biruit crezul lui. Tot viforul de darimare si tot avintul de recladire tisneste din fulgerele lui. Prin scrisul lui Eminescu a cerut cuvint ideia integralitatii nationale cu toate atributele ei logice. Din zilele de adolescent cu o precocitate uimitoare, fiul caminarului dela Botosani s’a indrumat spre acest ideal, caruia mai tirziu i-a dat o superioara justificare teoretica. Unitatea literara ca o formula pregatitoare a unitatii politice, iata lozinca catre care s’a indrumat el, careia dela inceput i-a jertfit ritmul maret al unei creatiuni fara precedent inca in analele noastie. Din primele zile, elevul lui Aron Pumnul pornit in pribegie a simtit chemarile intregului sol rominesc prins atunci subt atitea stapiniri vitregi. A plecat sa-l cunoasca si pretutindeni a pus urechea sa-l auda.
Limba lui literara intr-o vreme cand gramatici de tot soiul o dramuiau cu erezii savante, se adapa din mostenirea veche si inteleapta a tuturora. Un proverb din muntii Moldovei, o gluma depe Tirnava, o fraza euritmica din Gorj, toate isi dau intilnire in atelierul lui Eminescu, ca sa inchege patrimoniul unitatii. El a fixat mai intii si de un caracter definitiv tablele legii in graiul nostru. Nu e insa numai codificatorul limbii literare. Eminescu e mai mult : e parintele ideologiei nationale moderne in evolutia noastra. E cel dintii roman al carui crestet primeste binecuvintarea din Cer, dar ale cărui picioare sunt infipte până in glesne in pămintul stramosesc.
Mai mult ca oricare altul, el a crezut in neam, l-a simtit in adincime, l-a inteles in misiunea lui istorica. Veacurile i-au strigat de departe, dincolo de scripturile batrine, i s’a marturisit misterul traco-romanic al inceputului, i-a stralucit epopeia dela o mile patrusute, l-au durut toate chinurile facerii de astazi. Cititi Doina lui, cintecul nazuintelor noastre eterne: e cea mai categorica evanghelie politica a românismului.
Pentru ca politica nationala intemeiata pe puritatea de singe si pe incercuirea in traditiunile noastre seculare ca si pe excluderea strainului exploatator, n’a avut un mai luminos doctrinar decit pe poetul Luceafarului. Oricat ar fi dispuse mintile simpliste sa creada ca jocul realitatilor scapa artistului si ca inregistrarea cu preciziune a necesitatilor nationale e numai apanajul politicianilor profesionisti, adevarul e altul. Eminescu, poetul, e cel mai echilibrat creer politic al României in crestere. Cititi articolele lui si veti vedea ca stati in fata unor axiome de valoare permanenta. Ele pot fi invocate la tot pasul ca un indreptar de pedagogic nationale.
De aceea ati avut o intuitie fericita cind vi l-ati decretat ca paznic suprem al sufletelor voastre si l-ati turnat in bronz.
In vremea asta de plamadeala, cind tara e inconjurata de framintari vulcanice, cand dusmanii vazute si nevazute se plimba subt ochii nostri alaturi cu invalmasala atitor nepriceputi, cind piroane straine ni se bat in carne si multi venetici se impart inca pe camasa acestui biet popor, d-voastra adunati-va la poalele acestui monument si primiti sfatul din indrumarile lui.
Eminescu va va rasplati. Din el va veti impartasi cu acea dragoste de tara care e temelia tuturor caminurilor bine asezate. Veti aved dela el poruncile de toate zilele, veti sti cum sa afirmati existenta voastra de avangarda a românismului.
O granita se pazeste sau cu un corp de armata sau cu statuia unui poet legata de inimile tuturora. Ati ales pe cea mai tare, ati ales pe poet, cum v’au povatuit impulsurile firii unui popor de artisti. Lasati-ma sa va multumesc, avind acest drept printr’un sbucium indelung pe urmele invatatorului.
In ziua cind si la Nistru, acolo in Basarabia, se va ridica din obolul multimei anonime un altar la fel, in ziua aceea statul românesc a primit consacrarea eternitătii şi a ajuns aşa cum l-a visat el, puternic si nedespartit deapururi, dela Nistru pina la Tisa.

Octavian Goga

Sursă: http://www.ziaristionline.ro

PDF: Octavian_Goga_-_Mustul_care_fierbe

Preluat de la: http://www.tighinaromaneasca.wordpress.com

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ARTICOLE ŞI FOTOGRAFII ALE ALTORA, DOCUMENTE, ISTORIA NOASTRĂ, ŞTIINTA CULTURĂ CIVILIZAŢIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s