MARIA BOTNARU: ANUL RISIPIT (versuri noi)

Anul risipit

Maria Botnaru după filmări la JurnalTV

Maria Botnaru după filmări la JurnalTV

Aproape-un an… trăit ca în pustiu,

cu secetă ce-a măcinat pe viu,

și inutil, un an cu timpul spulberat,

cu nepăsarea ce m-a-ncarcerat.

 

O toamnă ne-a umplut adânc de urme

cu frunze galbene, pornite-n brume,

grăbiți, cocorii împânzit-au zarea,

ducând  și-aripii mele înălțarea.

 

De iarnă mi-a fost frică cel mai mult,

înghețul ei, și azi, mă ține în tumult,

orice-amintire ce trezea un dor de tine,

o învelea-n troiene… risipite-n mine.

 

Ce primăvară mi-a fost dat să am?

O știe luna cu tot cerul prins de geam,

nici păsări și nici flori pe noul ram

n-au coperit deșertu’ acestui an.

 

Azi cucul m-a trezit de dimineață,

reamintindu-mi că există viață,

dar nici al verii miez de înflorire

nu m-a întors din lunga amorțire.

 

Aproape-un an… tăcerea mi-este schitul…

să pot ierta, am acceptat sfârșitul,

căci uneori un an pierdut te-nvață

ceea ce n-ai pătruns, trăind o viață.

18 iulie 2016    Maria Botnaru

SURSA: https://tighinaromaneasca.wordpress.com/2016/07/18/versuri-noi-anul-risipit/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ISTORIA NOASTRĂ, MAI ODIHNIŢI-VĂ..., VIAŢA E FRUMOASĂ. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s