DIN NOU DESPRE PRIETENIA MOLDO-UCRAINEANĂ…

BUNII NOSTRI VECINI…
UCRAINENII

1. In 1918 au dorit anexarea
Basarabiei si doar prezenta militara a românilor a forțat
retragerea acestei cereri;

2. în 1945 au dorit anexarea
Basarabiei si doar presiunea lui Stalin a forțat eliminarea acestei
pretenții;

3. în 1992 au participat cu trupe
la războiul de pe Nistru, alături de trupele ruse
împotriva celor românești, pentru a desprinde regiunea
transnistreana, pe care si-o doreau atât de mult pentru
ei;

4. din 1992 până în prezent au
fost parte activa din formatul de negociere pentru regiunea
transnistreana;

5. în mod permanent au susținut
poziția Rusiei si au făcut tot ceea ce este posibil ca
negocierile sa fie formale si sa eșueze;

6. cea mai mare parte a mafiei ce a
condus Republica Moldova după 1991 este reprezentata de
ucraineni si nu de ruși; aceștia aveau rolul clar dat de
la Kiev ca Republica Moldova sa eșueze pe toate planurile;
cei care au condus regiunea transnistreana, care promovează
separatismul la Bălti, Cahul si Gagauzia sunt ucraineni si
nu ruși; ucrainenii au dus o politica de distrugere a
identității românești din teritoriile ocupate, mai dura
chiar decât Stalin în restul imperiului;

7. in mod arbitrar, Ucraina
deține următoarele teritorii
românești: patru cincimi din
Maramureșul istoric (ținuturile Apsei de Sus
si de Jos, Barjavei, Izvoarele Tisei), nordul Bucovinei
istorice, Bugeacul (Ismail, Cetatea Alba), Insula Șerpilor,
cu toate dăruite lor de foștii sovietici.

8. timp ce câțiva ani ne-am certat
pe la Haga, iar acum ei sunt foarte suparăți pe noi pentru
pierderea platformei continentale;

9. una din problemele principale ce
sta în calea reunirii celor doua state românești este tocmai Ucraina, ce manifesta
o opoziție mai mare chiar decât Rusia;

10. ea vede în aceasta reunire
eventuale pretenții teritoriale ale tarii noastre asupra
teritoriului ucrainean;

11. prima măsura luata de
„europeniștii ucraineni” a fost aceea de
a interzice limbile regionale, inclusiv limba
româna

12. Crimeea nu a aparținut
niciodată Ucrainei, iar ucrainenii sunt minoritari acolo;
ea a fost dăruita în semn de prietenie de către Nikita
Hrușciov în perioada sovietica, un gest mai mult formal si
niciodată efectiv;

13. În Crimeea prezenta ucraineana
era mai mult formala. Putin vrea de fapt înapoi ceea ce îi
aparține, adică bunurile pe care le avea înainte de
căsătorie. Cererea Rusiei este una normala (din
perspectiva dreptului istoric si nu cel internațional) din
moment ce aceasta era un inel de nunta;

14. sper ca nu ați uitat cazurile
Canalul Bastroe si nava Rostok.

UCRAINA
nazista

Documentele declasificate recent de
către Rusia la cererea reprezentanților Consiliului
Popoarelor Rusiei (Consiliul Federației Rusiei) au început
sa apară deja pe situl Ministerului Apărării al
Federației Ruse. Președintele Putin a
ordonat Arhivelor Ruse de Război sa ridice secretul de stat
impus asupra lor de pe vremea lui Stalin.

Documentele descriu crimele si
atrocitățile săvârșite de către naționaliștii
ucraineni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial cu
sprijinul larg al populației ucrainene si sunt
înfricoșătoare în adevăratul înțeles al
cuvântului. Ele arata un naționalism ucrainian cu adevărat
subuman, plin de o ferocitate si o ura bestiala fata de tot
ce înseamnă ”altceva” decât ucrainian.

În comparație cu Ucraina, Germania
nazista a fost un stat de drept. Pe lângă ucrainianul
Stepan Bandera, Hitler a fost un copil naiv. Daca Hitler
urmarea doar exterminarea evreilor, tiganilor si
handicapatilor, ucrainenii exterminarea tuturor
naționalităților conlocuitoare, în primul rând
exterminarea rușilor. Si nu oricum, ci în chinuri cât mai
cumplite.

Documentele despre
atrocitățile săvârșite de ucraineni în
timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost închise
de Stalin care a impus secretul de stat asupra lor de teama
ca nu cumva rușii sa se revolte aflând conținutul lor si
sa ceara exterminarea întregului popor ucrainian, fapt care
ar fi dus la un cutremur în interiorul URSS.

De fapt încă din 1944 mareșalii
ruși i-au cerut lui Stalin formarea unui tribunal militar
care sa-i judece pe criminalii ucraineni vinovați de
genocid si sa-i execute. Ei l-au atenționat pe Stalin ca
ucrainenii erau un popor criminal care indiferent ce vremuri
ar fi trăit si sub ce regimuri, nu puteau trai fără sa
ucidă. Stalin, ca marxist-leninist nu a fost de acord cu o
astfel de teorie si a refuzat sa ia masuri punitive de
amploare împotriva ucrainenilor, mulțumindu-se sa aprobe
doar cercetarea criminalilor ucraineni cu adevărat odioși,
care au fost judecați si spânzurați.

După moartea lui Stalin, Partidul
Comunist al Uniunii Sovietice si Hrușciov au menținut
regimul de documente secrete asupra arhivelor de război de
teama ca Israelul sa nu ceara URSS-ului despăgubiri pentru
genocidul ucrainian. Pe atunci Ucraina făcea parte din URSS
si responsabilitatea pentru eventuale despăgubiri cerute de
Israel ar fi căzut în sarcina Moscovei care, firește, nu
voia sa plătească Israelului 300 de miliarde de dolari
pentru crime pe care nu le săvârșiseră
rușii.

Astăzi, însă, Ucraina este un
stat independent si poporul ucrainian poate sa-si asume
responsabilitatea propriului trecut. Dar astăzi trecutul
este falsificat pe scara larga, așa ca președintele Putin a
ordonat Ministerului Apărării al Rusiei sa ridice secretul
de stat de pe documentele privind genocidul ucrainian.
Documentele sunt terifiante si arata ca Ucraina anilor
1940-1945 a fost mai nazista decât Germania nazista si mai
odioasa si mai fanatica decât SS-ul german si decât
Gestapoul.

Armata Ucraineană avea regimente
întregi de calai care se ocupau numai cu uciderea la ordin
a populației civile de alte naționalități. Se exterminau
sate si orașe întregi de ruși. Voluntarii erau
extremiști de dreapta si cruzimea lor era
înfricoșătoare. Când prindeau ruși ori evrei îi
schingiuiau înainte de ai omorî. Asta în numele
apărării Ucrainei. Cele mai multe atrocități au fost
comise de naziștii ucraineni în Ucraina de Sud-Est
(Donețk, Lugansk, Harkov etc). Adică taman în locurile
unde astăzi actuala Armata Ucraineană trage cu tunurile
în satele si orașele rușilor, așa cum făcea în
anii 1941-1943.

Opinia publica indusa azi în
eroare de o propaganda mincinoasa nu știe ca rușii din
Republica Populara Donețk si Republica Populara Lugansk
si-au declarat independenta în acest an si cer ajutorul
Rusiei tocmai de teama ca evenimentele din 1941-1945 sa nu
se repete si rușii sa fie exterminați de
ucraineni.

Fasciștii ucraineni au ucis în
anii 1941-1943 un număr de 5 200 000 (cinci milioane doua
sute de mii) de civili din Ucraina (naționalități
conlocuitoare, mare parte din ei de etnie rusa) si au
omorât aproape 900 000 (noua sute de mii) de evrei.
Numărul polonezilor uciși a fost de 200 000 (doua sute de
mii). Au fost executați peste 400000 (patru sute de mii) de
militari sovietici care fuseseră luați prizonieri de
germani sau se predaseră. În acest fel omorurile
săvârșite de bandele naționaliste ucrainene întrec cu
mult numărul victimelor nazismului german si
plasează Ucraina pe locul I între statele
naziste.

Cuprinși de fanatism si de
admirația pentru Hitler, aproape trei
milioane de bărbați ucraineni în putere au cerut sa plece
în Al Treilea Reich ca sa muncească voluntar pentru nemți
în fabricile si pe ogoarele nemților, numai ca Armata Germana sa
poată extermina tot poporul rus.

La 30 iunie 1941 batalionul fascist
Lvov sub comanda lui R. Sukovici a executat cu glonț în
ceafa trei mii de polonezi ucraineni, inclusiv trei
oameni de știința cunoscuți pe plan mondial. În zilele
care au urmat batalionul a mai executat un grup de
șapte mii de ruși compus din femei,
bătrâni si copii. În timp ce femeile si copii erau
executați prin tăierea gâtului cu
cuțitele, în curtea ”Catedralei Metropolitane Sfântul
Andrei” mitropolitul catolic ucrainian ținea un
serviciu divin de mulțumire rugându-se pentru ”victoria
armatei sfinte a lui Adolf Hitler”.

Biserica Catolica Ucraineană a
binecuvântat toate crimele si masacrele diviziei naziste
ucrainene ”Galicina”. Aceasta a comis în
septembrie 1941 masacrul si genocidul de la Babi Yar, o
râpa din apropierea Kievului. Aici au fost aduși în
septembrie 1941 peste 50 000 (cincizeci de mii) de evrei din
clasa de mijloc, trei mii de tigani si circa 40 000
(patruzeci de mii) de civili ruși (mare parte femei si
fete) pe care SS-iștii ucraineni i-au dezbrăcat la
pielea goala apoi au început sa violeze femeile si fetele
neținând cont ca parintii si rudele lor erau de fata.
După violuri s-au dedat la scene de coșmar. Rusoaicelor si evreicelor le
tăiau sânii si le presărau sare pe râni, iar pe
bărbați îi castrau pe viu. Unora dintre prizonieri li se
tăiau brațele care apoi erau fripte pe
grătar.

Atrocitățile au atins o asemenea
culme abominabila ca soldații germani, revoltați, au
refuzat sa mai participe la masacru si s-au retras,
lăsându-i-i pe călăii ucraineni sa duca la capăt
genocidul. Prizonierii au fost omorâți la modul cel mai
bestial cu arme de foc descărcate în gât sau stomac (ca
sa moara în chinuri) sau loviți în cap cu topoarele ori
cu sapele. După terminarea masacrului trupurile au fost
aruncate în râpa si râpa acoperita cu
pământ.

Batalionul de masacru condus de
fascistul ucrainian Vojnovski a omorât 350 000 (trei sute
cincizeci de mii) de ruși în marea majoritate femei si
copii si peste 160 000 (o suta șaizeci de mii) de evrei. La
aceste omoruri au dat o mâna de ajutor țăranii ucraineni
fasciști si muncitorii ucraineni fasciști care aveau o ura
atât de mare fata de evrei si ruși încât s-au dedat la
acte de canibalism. Pentru faptele lor ei au primit medalii
si ranguri naziste iar Vojnovski a primit gradul de maior
în Armata Germana.

Ucrainianul Sutnevici care ucisese
si el circa trei mii de evrei a primit doar gradul de
căpitan în Armata Germana.

În satele Lipniki, Certozi,
Mikulici, Vladimir, bandele de ucraineni ucideau copii
rușilor si polonezilor luându-i de picioare,
învârtindu-i si dându-i cu capetele de pereți. Daca erau
prea mulți copii, aceștia erau aruncați de vii în
fântâni si părinții erau aruncați după ei, apoi
fântânile acoperite cu pământ. Au fost ucise în acest
fel numai într-un singur județ 15 000 (cincisprezece mii)
de persoane.

Ura ucrainenilor împotriva
rușilor si a evreilor era așa de mare
încât daca o fata ucraineană se căsătorise cu un evreu
sau cu un rus, atunci tatăl sau fratele ei o violau. Zeci
de tinere nesuportând o astfel de umilință au alergat si
s-au înecat în Nistru. Cele care nu se sinucideau erau
prinse si spintecate de cei care le violaseră (adică de
tații si frații lor) în felul următor: li se baga
vârful cuțitului în vagin si erau spintecate de jos în
sus.

Toate aceste lucruri se petreceau
în anii 1941-1945 în Ucraina Socialista. Adică în
mijlocul unui popor care deși trăise 20 de ani în ideea
prieteniei între popoare promovata de socialism, a uitat
într-o noapte toate aceste idei si a devenit la fel de
primitiv si sălbatic precum oamenii
cavernelor.

Astăzi, după 20 de ani de
existenta sub deviza valorilor europene si în spiritul
european al promovării minorităților naționale, pe care
ei singuri le clamează, ucrainenii si-au reluat marșurile
naziste pe străzile din Kiev, se mândresc cu genocidul
săvârșit asupra evreilor, polonezilor si rușilor, iar
Armata Ucraineană trage cu tunurile în blocurile de
locuințe, în școlile si spitalele din
orașele rusești din sud-estul Ucrainei.

Este limpede ca indiferent sub ce
deviza ar trai poporul ucrainian, nazismul si fascismul nu
pot fi eradicate din Ucraina. Este interesant sa vezi ca
român, ca întreaga noastră clasa politica si toți
conducătorii noștri fraternizează azi cu clasa politica
ucraineana fără sa vadă ca Ucraina tine azi între
granițele ei teritorii românești care
totalizează încă o Republica Moldova pe care ea,
Ucraina o ocupa în mod nejustificat si cu binecuvântarea
politicienilor din București, aserviți
Occidentului.

Oare de ce nu sufla politicienii
noștri români nici o vorbulița despre acest
teritoriu?

În al treilea rând, citind aceste
documente nu trebuie sa crezi ca Israelul nu va cere
Ucrainei despăgubiri pentru crime si genocid. În mod
normal, aceste despăgubiri ar trebui sa ajungă la circa
200 de miliarde de euro. Israelul va cere aceste
despăgubiri, dar așteaptă ca apele sa se limpezească în
Ucraina. Adică sa vadă cine va rămâne între granițele
Ucrainei.

Deocamdată, numai Crimeea,
Donețk si Lugansk si-au declarat
independenta si au devenit republici ruse libere. Acestea nu
se considera parte a statului ucrainian si, evident, nu vor
plăti despăgubiri.

Aici e vorba de clasele
conducătoare, care au fost la putere si nu de oamenii de
rând, care nu au nicio legătură cu politica. Ei au
reprezentat, întotdeauna, o masa de manevra pentru
politicienii din trecut ca si din prezent.

Ucraina ar trbui să se mute la ea acasă iar
noi ar trebui să fim mai hotărâti cu cei care ne umilesc

SURSA: http://ioncoja.ro/mai-rusi-decat-rusii/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în CARICATURA ZILEI, DOCUMENTE, ISTORIA NOASTRĂ, ŞTIINTA CULTURĂ CIVILIZAŢIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: