”PRĂBUȘIREA MITULUI SECURITĂȚII” – O CARTE DE MARE VALOARE

Sorin Roşca Stănescu, fostul director al ziarului „Ziua”, actualul coordonator al site-ului „corectnews.ro”, unul dintre cei mai cunoscuţi analişti politici români de azi, avansează în editorialul său din 29 aprilie 2019 o teză cu adevărat explozivă. În marginea cărţii „Prăbuşirea mitului Securităţii”, Bucureşti, Editura Elion, 2018, de Corvin Lupu şi Cristian Troncotă, celebrul jurnalist scrie negru pe alb: „Trădarea Securităţii la care se referă istoricii specializaţi în activitatea serviciilor secrete constă în faptul că, în frunte cu generalul Iulian Vlad, cei mai mulţi oameni aflaţi la comanda Securităţii lui Ceauşescu erau de fapt agenţi sovietici. Aceştia au acţionat în decembrie 1989 la comandă, fiind susţinuţi şi de armata din umbră a celor aproape 30 de mii de agenţi de diversiune aduşi în România sub formă de turişti, iar obiectivul a fost instaurarea din capul locului a unui regim marionetă al Moscovei. […] Nu o spun istoricii, o spun eu de această dată. Dacă cei care au preluat din mâinile oamenilor Moscovei hăţurile serviciilor secrete din România au fost tot oameni ai Moscovei, atunci ce altceva au fost regimurile politice de la Bucureşti care au fost susţinute de aceste servicii secrete impregnate de A.D.N.-ul Moscovei?”[1].

România – doar un cal troian?

Să reluăm cu cuvintele noastre. Integrarea României în structurile euroatlantice, în U.E. şi în N.A.T.O., ar fi o operaţiune de tip „cal troian” (România) a Rusiei în Occidentul democratic şi capitalist. Ipoteza e enormă, dar nu poate fi respinsă pur şi simplu. Prea sunt multe probele şi indiciile care pot fi aduse în sprijinul acestei ipoteze. Chiar dacă argumentaţia propusă de istoricii Corvin Lupu şi Cristian Troncotă ni se pare prea pătimaşă, prea de tot polemică faţă de generalii Aurel I. Rogojan şi Iulian Vlad, ultimul dispărut nu demult. Polemica nu face niciodată casă bună cu cercetarea istorică, iar în cazul nostru, le aduce prejudicii şi autorilor „Prăbuşirii mitului Securităţii”, şi nu numai generalilor Iulian Vlad şi Aurel I. Rogojan, coloneilor Filip Teodorescu şi Radu Tinu, toţi atacaţi virulent în acest volum. Dar, chiar dacă exemplificările aduse la teza lor principală (trădarea Securităţii în favoarea Moscovei) de Corvin Lupu şi Cristian Troncotă pot fi măcar în parte eronate, teza se poate susţine atunci când e ilustrată cu alte nume, puse în evidenţă sumar şi în cartea de faţă.

Lista lui Lupu şi Troncotă

Competenţa arhivistică a profesorului Troncotă general de securitate, lucrând cinci ani în arhivele Securităţii înainte de 1989, fost decan în Academia Naţională de Informaţii, completată cu contribuţia „suculentă”, dar discutabilă (vezi precizările referitoare la apartenenţele etnice) a profesorului sibian Corvin Lupu, specialist în Relaţii Internaţionale şi în Studii. e greu de contestat. Pentru a lăsa să treacă sub semnătura sa asemenea „caracterizări”, generalul (în retragere) Troncotă se bazează fără doar şi poate pe documente, pe probe-beton. Curios e că nu le cere nimeni, iar împricinaţii par să fie şi ei de acord. „Este evident că autorii îşi asumă toate răspunderile juridice pentru afirmaţiile făcute în textele lor, care reprezintă mai degrabă atitudini civice ca rezultat al propriilor cercetări ştiinţifice”[2]. Cartea a apărut anul trecut deci cei vizati au avut suficient timp pentru a se manifesta .  Precizăm că lista prezentată mai jos nu cuprinde zecile de nume din indice ale unor generali sau ofiţeri de informaţii, politicieni, ziarişti şi cercetători lipsite de interes pentru publicul larg, nespecializat. Autorii, Corvin Lupu şi Cristian Troncotă întocmesc un indice cu informaţii extinse despre numele prezente în volum, mai „îndrăzneţe” decât cele de la C.N.S.A.S., un indice care a fost trecut cu vederea, deşi cartea a apărut în 2018. Vom încerca să supunem atenţiei cititorilor o înşiruire de nume care poate lăsa multă lume cu gura căscată:

„- Andreescu, Gabriel, profesor de fizică, devenit profesor universitar de Ştiinţe Politice, dizident anticomunist, soţul unei informatoare a Securităţii;
– Anghelache, Constantin, colonel de Securitate la C.I.E., şef de unitate, nume conspirativ « Eftimie Gelu »;
– Apostoiu, Dumitru, demnitar comunist în administraţia prezidenţială, conspirator anticeauşist;
– Băcanu, Petre Mihai, jurnalist român, acuzat de legături cu serviciile secrete sovietice, a fost ocrotit de gen. Iulian Vlad;
– Brucan, Silviu (Saul Bruckner), evreu, membru al P.C.R. de la 19 ani (1935), secretar general de redacţie al ziarului „Scânteia” (1944-1948), ambasador al României în S.U.A. (1955-1959), ambasador al României la O.N.U. (1959-1962), director al Radioteleviziunii Române (1962-1966), conspirator anticeauşist, membru al conducerii F.S.N.;
– Caramitru, Ion, conspirator anticeauşist, colaborator al Securităţii, actor, ministru al Culturii (1996-2000), director al Teatrului Naţional din Bucureşti (din 2005);
– Cataramă, Viorel, ofiţer acoperit de Securitate, economist la Tehnoforestexport, director pentru Europa de Est al firmei « BELCO » -Belgia a Camerei de Comerţ şi Industrie a României, din 1990 este preşedinte-director general al grupului de firme « Elvila »;
– Cummings, Richard H., colonel, director al Serviciului de Securitate (protecţie) al posturilor de radio « Europa Liberă » şi « Libertatea » (1980-1995);
– Cumpănaşu, Ion, ofiţer acoperit de Securitate, şef al Cenzurii (1973-1977), director general al Agerpres (1977-1983), redactor-şef al ziarului « Scânteia » (1983-1984) şi preşedinte al Departamentului Cultelor (1984-1989);
– Dinescu, Mircea, poet cunoscut pentru legături cu serviciile sovietice şi cu Securitatea, disident;
– Iliescu, Ion Ilici Marcel, activist comunist de etnie ţigan, evreu şi român, ministru al Tineretului (1967-1971), secretar al C.C. al P.C.R. (1971), prim-secretar al judeţului Iaşi (1974-1979), conspirator anticeauşist, preşedinte al României (1990-1996 ; 2000-2004);
– Ioniţă, Ion, general de armată MapN, de etnie ţigan, ministru al Apărării Naţionale (1966-1976) şi viceprim-ministru al Guvernului (1976-1982), conspirator anticeauşist;
– Iosif, Dan, colaborator al Securităţii, participant la evenimentele din 21-22 decembrie 1989 de la baricada de la Hotel „Intercontinental” – Sala „Ioan Dalles” – Restaurantul Pescăruşul şi din sediul C.C. al P.C.R.;
– Isărescu, Mugur, absolvent al A.S.E. Bucureşti, ofiţer de Securitate, guvernator al Băncii Naţionale din 1990, prim-ministru în anul 2000, deţinător de proprietăţi şi valori;
– Kostyal, Ştefan, evreu maghiar, general MapN, absolvent al Academiei Militare Superioare a M.St.M. al U.R.S.S. « K.M. Voroşilov », cetăţean al U.R.S.S. în secret, agent al G.R.U., conspirator anticeauşist;
– Liiceanu, Gabriel, filozof, colaborator al Securităţii, propagandist post-decembrist;
– Maior, George Cristian, diplomat militar, secretar de stat în M.Ap.N., director al SRI (2006-2015);
– Mazilu, Dumitru, colonel de Securitate, profesor, diplomat la O.N.U., colaborator al CIA, prim-vicepreşedinte al F.S.N. (1989-1990).”.
.- Mălureanu, Vasile, col. de Securitate şi gen. S.R.I. (rtg.), şef al Diviziunii pentru Apărarea Constituţiei;
– Militaru, Nicolae (Lepădat), general-colonel M.Ap.N., agent al G.R.U., ministru al Apărării;
– Negriţoiu, Mişu, absolvent al A.S.E. Bucureşti şi al Facultăţii de Drept, lucrător în reţeaua comerţului exterior, director al unor societăţi controlate de Securitate, şeful agenţiei economice a României din New York şi şef al Biroului Comercial al României în Los Angeles;
– Nicolae, Ioan, ofiţer de Securitate în Ministerul Comerţului Exterior, în domeniul exportului de îngrăşăminte agricole, în 2014 era cel mai bogat dintre români;
– Pacepa, Mihai, gen. lt. de Securitate, adjunct al şefului D.G.I.E./D.I.E. (1972-1978), agent K.G.B., B.N.D. şi C.I.A., defector;
– Patriciu, Dan Costache (Dinu), arhitect, recrutat de Securitate şi trimis să-şi desfăşoare activitatea în Emiratele Arabe Unite, în 1990 i s-a dat întreprinderea de stat « Rompetrol » şi a fost promovat în politică, unde a realizat mai multe scindări ale mişcării liberale;
– Păunescu, George Constantin, economist, ofiţer acoperit de Securitate, director al secţiei de import-export şi director al secţiei de valută din Ministerul Comerţui Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, implicat în devalizarea Băncii Bancorex;
– Pleşu, Andrei Gabriel, colaborator al Securităţii, filozof, eseist, politician post-decembrist, ministru al Culturii (1989-1991), ministru de Externe (1997-1999), consilier prezidenţial (2004-2005);
– Popa, Gică, general de justiţie militară, judecător militar în « procesul » soţilor Ceauşescu din 25 decembrie 1989, decedat în condiţii de suspiciune de crimă la 1 martie 1990;
– Radu, Nicolae, comandor, agent sovietic, conspirator anticeauşist;
– Răceanu, Mircea, diplomat român, trădător la americani;
– Rădulescu, Gogu, înalt demnitar comunist, de etnie ţigan şi evreu, a susţinut tacit opoziţia faţă de Ceauşescu, în noaptea de 21-22 decembrie 1989 împreună cu gen. Vlad, i-a propus gen. Vasile Milea să-l aresteze pe Ceauşescu;
– Stoenescu, Alex Mihai, subinginer de metalurgie, doctor în istorie, informator al Securităţii, autor de cărţi;
– Tiajelnikov, Evgheni, ambasador al U.R.S.S. în România în decembrie 1989;
– Tismăneanu, Vladimir (Volodea Tismeniţki), evreu, profesor de ştiinţe politice în SUA, ideolog al regimului iudeo-capitalist şi al « corectitudinii politice » al sistemului politic în România;
– Tökés, László, pastor reformat, agent informator al Securităţii, agent al A.V.O., diversionist, complice la declanşarea revoltei populare de la Timişoara din 15-16 decembrie 1989;
– Ursu, Ioan, fizician, academician, coordonator al programului nuclear al României, activist al C.C. al P.C.R., preşedinte al Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, colaborator al conspiratorilor anticeauşişti;
– Voican-Voiculescu, Gelu, agent al Securităţii, viceprim-ministru al României (1989-1990), ambasador al României în Tunisia (1994-1996);
– Voiculescu, Dan, absolvent al A.S.E. Bucureşti, între 1980 şi 1990 a fost director al Întreprinderii « Crescent » a Securităţii;
– Voinea, Dan, ofiţer de Securitate la Direcţia a VI-a a Cercetări penale a DSS, apoi procuror militar, pucist în decembrie 1989, acuzator în « procesul » Ceauşescu, gen.mr. de Justiţie Militară, procuror-şef al parchetelor militare (1997-2000);
– Watts, Larry L., istoric american, preşedinte al Comisiei de Reformarea Serviciilor Secrete din România (1992-2009).”
Teza pe care editorialistul Sorin Roşca Stănescu o extrage din cartea „Prăbuşirea mitului Securităţii”, semnată de Corvin Lupu şi Cristian Troncotă, precum şi din propria sa experienţă şi cunoaştere extinsă a României recente e cu adevărat înspăimântătoare. Este România doar o gubernie, un cal troian al Rusiei în U.E. şi în N.A.T.O. ? O întrebare care poate să dea vertij, mai ales dacă ţinem cont de armele americane prezente pe teritoriul ţării şi, eventual, de cele care ar mai putea veni. Dar nu e exclus ca adevăratul mister să se ascundă în relaţiile strategice rămase secrete dintre S.U.A. şi Rusia. „Pe afară-i vopsit gardul, înăutru-i leopardul”! De ce ne preocupă asemenea teze şi ipoteze ? Este simplu (ca într-o reclamă recentă): viaţa noastră depinde prea mult de asemenea mari scamatorii invizibile.

Teza principală a studiilor recente ale istoricilor Troncotă şi Lupu despre transformarea statului român comunist într-un instrument docil al Moscovei va fi, probabil, demonstrată şi consolidată. Dar, fără îndoială, agenţii principali ai Moscovei pot fi căutaţi în primul rând printre cadrele P.C.R. şi abia apoi în armată şi în serviciile de informaţii. Iar în ultimii ani agenţii Rusiei trebuie căutaţi în serviciile de informaţii, în toate partidele politice, printre oligarhi şi miliardari, patroni de presă şi ziarişti, în lumea interlopă. Ca şi agenţii altor puteri. Pentru că sunt prea mulţi, se cam calcă pe bătături.

Atacul celor doi autori, Corvin Lupu şi Cristian Troncotă, la Iulian Vlad nu se susţine deloc, iar probele în favoarea fostului şef al Securităţii se găsesc chiar în anexele volumului (memoriile şi declaraţiile generalului din 1990, publicate aici chipurile pentru a sluji demonstraţia demolatoare). Iulian Vlad nu a fost în nici un fel de partea sovieticilor, cel puţin în timpul evenimentelor din decembrie 1989, ci, dimpotrivă, a făcut tot ce a putut (şi a reuşit!) pentru a evita masacrarea programată din exterior a 60.000 de români[3]. Dar acesta e un subiect care merită să fie dezvoltat separat.

Petru ROMOȘAN

SURSA: https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/corvin-lupu-cristian-troncota-prabusirea-mitului-securitatii-adevaruri-ascunse

 

––––––––––––-
[1] Lupu, Corvin, Cristian Troncotă, „Prăbuşirea mitului Securităţii. Adevăruri ascunse despre generalul Iulian Vlad şi instituţia securităţii regimului comunist din România”, Bucureşti, Editura Elion, 2018, p.14.
[2] Ibidem-op. cit.
[3] „Ştire”-intoxucare-manipulare lansată de „Radio „Europa liberă” – ca fiind reală – în a treia decadă a lunii decembrie 1989.
Acest articol a fost publicat în ARTICOLE ŞI FOTOGRAFII ALE ALTORA, DOCUMENTE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s