Eminescu să-l judece pe Dodon

             Eminescu să-l judece pe Dodon

La noi în Basarabia, simbolurile – cel mai puternic vehiculate de adepţii moldovenismului este voievodul Ştefan cel Mare, înmormântat la Putna, judeţul Suceava şi M. Eminescu, cel mai important scriitor român, înmormântat la Bucureşti. În fiecare an, pe 15 ianuarie – ziua de naştere a poetului, 15 iunie – ziua trecerii în eternitate, 31 august – Ziua Limbii Noastre precum şi alte evenimente, pe Aleea Clasicilor din Chişinău se adună o mulţime de oameni la bustul poetului naţional pentru a-i aduce un omagiu profund geniului care prin opera sa înruchipează identitatea românească, personalităţii care marchează legătura istorică, culturală şi politică dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului, omului care reprezintă prin exceleneţă întreaga naţiune română.

Însă, la bustul lui, tot cu flori în mână mai vin şi moldoveniştii – o adunătură de mancurţi, carierişti, demagogi, dezinformatori de opinie şi trădători de neam care se strâmbă şi urlă că sunt statalişti, îşi rup cămaşa de pe ei de patrioţi ce sunt. Primul dintre aceştia este preşedintele RM, I. Dodon – promotor vehiment al statalităţii şi moldovenismului, învenţii pe care Eminescu le-ar condamna din primul moment. Şi anul acesta, pe 15 iunie 2020, Dodon şi-a onorat prezenţa la bustul poetului unde aproape de fiecare dată repetă felurite trăsnăi prin care şi faptul că Eminescu s-a născut în Moldova, la Botoşani, sugerând că poetul naţional este moldovean, deci ca şi în perioada comunistă îl consideră pe Eminescu ca “reprezentatnt al poporului moldovenesc”. I. Dodon ca preşedinte care face jocurile Rusiei în RM şi Transnistria, nu a înţeles niciodată că Eminescu a desăvârşit limba poetică literară, ca simbol al Unirii definitive a românilor moldoveni şi munteni, şi a fost un critic acerb al ocupaţiei ruseşti a Basarabiei.

Din lipsa spaţiului să urmărim succint unele evenimente pe această temă. Problema Basarabiei a fost tratată de Eminescu în numeroasele sale articole publicistice în care găsim nu doar reacţii de moment la diferite evenimente, ci şi reproduceri exstinse de documente, incursiuni în istorie, atitudini polemice faţă de articolele din presa străină cu dovezi incontestabile că basarabia e pământ românesc. Ziarul „Timpul”, unde activa Eminescu era vârful de lance al presei din România, mai precis pana devastatoare a poetului cu o logică de neînvins. Datorită gândirii sale integraliste, conceptele şi ideile juridice, politice, etnografice, sociale şi economice a argumentat dreptul românesc al Basarabiei. Studiul „Basarabia” şi alte articole polemice demonstrează cu argumente istorice că teritoriul dintre Prut şi Nistru, anexat de Imperiul Ţarist în 1812 este parte inlaienabilă a Ţării Moldovei, „că Basarabia e din zestrea şi teritoriul străvechi al Moldovei, deci fiecare moldovean simte mult mai adânc acea pierdere”, caracterizează cu profunzime caracterul paşnic al românului. „Trebuie să fim un strat de cultură la gurile Dunării; …Niciodată nu am fost element stăpânitor, niciodată nu s-a manifestat la noi chiar nici tendinţa de a supune pe alţii, ci totdeauna românul s-a mulţumit a fi adăpostit, a se dezvolta pe pământul său”.

Despre deznaţionalizarea sălbatică a basarabenilor, Eminescu remarcă: „Sute de ani, românii au fost cel puţin indirect stăpâniţi de turci: niciodată, însă în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuţie limba şi naţionalitatea română. Oriunde, însă românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice”, adăugând că „De atunci şi până acum, măsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fără curmare. Administraţia şi şcoala sunt cu desăvârşire ruseşti, încât este oprit a cânta în ziua de Paşti „Hristos a înviat” în româneşte”.

Cotropitorii ruşi, nu numai că ne-au impus un bir de 5 ori mai mare decât turci, dar ne-au ruinat sistemul de învăţământ în limba română şi reducerea ariei de funcţionare a ei, ceea ce înseamnă în mod cert asimilarea elementului românesc. Muscalii de la răsărit ştiau foarte bine că dacă în şcoli se stinge focul limbii române, se stinge cu timpul orice stare de spirit naţional (ceea ce fac, astăzi, ucrainenii în Bucovina şi Bugeac, unde are loc o ucrainizare violentă).

Despre compasiunea lui Eminescu faţă de Basarabia se vorbeşte nu numai în numeroasele sale articole, ci şi în poezia „La arme” cu vibrante strofe patriotice adresate fraţilor de peste Prut: „Auzi?… Departe strigă slabii / Și asupriţii către noi: / E glasul blândei Basarabii, / Ajunsă’n ziua de apoi. / E sora noastră cea mezină, / Gemând sub cnutul de Calmuc, / Legată-n lanţuri e-a ei mână, / De ştreang târând-o ei o duc. / Murit-au? Poate numai doarme / Și-aşteaptă moartea de la câni? / La arme! / La arme dar Români! (…)”.

După ce Rusia a pierdut războiul din Crimeea, în anul 1856, conform Tratatului de Pace de la Paris, Principatului Moldova i s-au retrocedat 3 judeţe din Basarabia de sud: Cetatea Albă, Ismail şi Cahul. Aceste judeţe au participat la Mica Unire de la 1859. În timpul războiului ruso-turc, din 1877, România a fost aliata credincioasă a Rusiei, aducând un aport deosebit în biruinţa asupra Porţii, câştigând şi Independenţa cu preţul sângelui, a zecilor şi sutelor de mii de ostaşi şi ofiţeri români căzuţi pe câmpul de luptă. Dar cum s-a comportat Rusia faţă de aliatul ei? Rusia pledează pentru restabilirea „frontierelor naturale”, adică retrocedarea Basarabiei de sud cu cele 3 judeţe. Ruşii consideră că în 1856, la Paris s-a făcut o mare „nedreptate”,au fost „obijduiţi”. Argumentul capital al Rusiei era dreptul forţei, potenţialul lor prădător se baza pe 80-90 milioane de ruşi în balanţă cu 4-5 milioane de români. La 14/26 ianuarie 1878, cabinetul rus a cerut deschis guvernului de la Bucureşti retrocedarea celor trei judeţe din sudul Basarabiei, iar în iulie aceluiaş an, la Congresul de la Berlin, Rusia susţinută de Austro-Ungaria (un alt duşman şi cotropitor al României), Rusia şi-a impus dreptul forţei, ignorând interesele României. Congresul i-a dat câştig de cauză Rusiei. Eminescu, conteporanul acestui eveniment, a scos în evidenţă nedreptatea sfidătoare la cer pe care Rusia o comitea faţă de România. Poetul respinge categoric teoria „graniţelor naturale” pretinse de Rusia. „Graniţe naturale îi trebuie unui stat slab ca România, ce are nevoie de ajutorul configuraţiunii teritoriale spre a se apăra. Dar ce graniţe naturale îi trebuie puternicii Rusii contra periculoasei şi ameninţătoarei Românii? Iar graniţele naturale ale sistemului de stepe de peste Nistru sunt Carpaţii şi Dunărea, adică România întreagă. Dacă Rusia voieşte într-adevăr să realizeze teoria graniţelor naturale, atunci ar trebui să anexeze toată România, dacă cerinţa de graniţe naturale ar fi un drept. Noi ştim că sub pretextul de a avea graniţe naturale s-ar putea cuceri Universul întreg”. Eminescu este copleşit de barbaria şi prădălnicia ruşilor în Basarabia, detalizată prin următoarele versuri: „Nu e destul că oameni de-origine barbară / Moşia’n jumătate nemernic ţi-o furară, / Că între Prut şi Nistru pe-olatele bătrâne / Domnesc pe neam şi ţară calmuci cu cap de câne, / A căror mutră slută ş’adânc dobitocească / N’o’ntrece decât doară inima lor cânească? / Nu e destul c’acolo în neagră ’ntunecime / Copiii-şi blestăm soarta neascultaţi de nime, / Că cnutul îi zdrobeşte – şi roiuri de sălbatici / Trăind sardanapalic, beţivi şi muieratici, / Să stingă-orice lumină, să smulgă limbi din gât, / Când unul româneşte o vorbă a’ndrăsnit”.

Spusele lui Eminescu au valoare şi în zilele de astăzi. Cât de farisei şi făţarnici sunt ruşii din toate timpurile! Una din cauzele războaielor ruso-turce din veacurile XVIII-XIX a fost motivaţia misionară a creştinismului pravoslavnic şi a „eliberării” popoarelor creştine de sub jugul turcesc, printre care şi Basarabia în 1812, În 1877-1878, ei au inventat teoria graniţelor naturale pentru a reînghiţi Basarabia de Sud. După puciul bolşevic din 1917, motivaţia misionară pravoslavnică a fost înlocuită cu ideologia marxist-lininistă a revoluţiei mondiale care a stat la temelia reanexării Poloniei, ţărilor baltice şi a Basarabiei. După destrămarea URSS din 1991, clasa politică rusă nu se poate nicidecum elibera de gândirea statului enorm, de înşelătoria imperiului moştenit de la regimul sovietic. Nici până astăzi, când avem o brumă de independenţă, problema Basarabiei ca şi pe timpul lui Eminescu  din cauza guvernanţilor moldovenişti continuă să rămână la cheremul Rusiei.

Dl. Preşedinte, I. Dodon care este un hulitor al României şi a tot ce este românesc nu are ce căuta la bustul lui Eminescu. Nu trebuie să fie dezonorată în scopuri electorale, imaginea celui mai mare român care a spus o dată şi pentru totdeana: „Suntem români şi PUNCTUM”.  Despre politicienii de teapa lui Dodon şi a clasei conducătoare de la Chişinău, Eminescu a scris destul de clar în Scrisoarea a III-a a căror versuri li se potrivesc de minune: „Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri / Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri… / Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire / Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire; / Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman, / Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian! / Spuma asta-nveninată, asta plebe, ăst gunoi / Să ajungă-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi! / Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură, / Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii, / Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii, / Bâlbâiţi cu gura strâmbă sînt stăpânii astei naţii! / Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece, / Vă miraţi cum de minciuna astăzi vi se mai trece / Cînd vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă / Numai banul îl vânează şi cîştigul fără muncă, / Azi, cînd fraza lustruită nu ne poate înşela, / Astăzi alţii sânt de vină, domnii mei, nu este-aşa? / Prea v-aţi arătat arama, sfâşiind această ţară, / Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară, / Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei, / Ca să nu s-arate-odată ce sânteţi – nişte mişei!”. Aceste versuri, publicate de Eminescu în 1881 sunt atât de actuale, de parcă profetul Eminescu le-ar fi scris astăzi pentru Dodon, guvern şi parlament, şi tot sistemul politic mafiot al RM.

Aşa cum a spus marele Gr. Vieru: „Eminescu să ne judece”, în cazul de faţă, să-l judece pe Dodon şi ortacii lui.

Ion Ciutac,  doctor habilitat în ştiinţe medicale, profesor universitar

Acest articol a fost publicat în CARICATURA ZILEI, DOCUMENTE, ISTORIA NOASTRĂ, ŞTIINTA CULTURĂ CIVILIZAŢIE, ŞTIREA ZILEI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s