APEL CĂTRE POLITICIENI ȘI OAMENI DE BUNĂ CREDINȚĂ!

*Articolul a fost publicat în săptămânalul “Literatura şi Arta” pe 15 octombrie 2020

Să excludem enclava transnistreană de pe agenda politică

Problema transnistreană a apărut încă în anul 1990 când autorităţile de la Tiraspol au proclamat Republica Moldovenească Nistreană (RMN) şi s-a acutizat în 1992 după războiul de pe Nistru declanşat de Rusia. În acelaşi an s-au început negocierile care de-a lungul timpului s-au schimbat în diferite formate. Tema tratativelor a fost determinarea statutului Transnistriei în componenţa RM şi retragerea trupelor militare ruseşti din această regiune. Rusia a sprijinit totalmente şi continuă să sprijine regimul de la Tiraspol atât politic, militar şi economic. În 1999, la sumitul OSCE de la Istanbul, Rusia şi-a luat angajamentul să-şi retragă contingentul militar şi muniţiile din regiune, dar au trecut 21 de ani de atunci şi nu şi-a onorat promisiunea, deoarece are atât interese geopolitice în această zonă inclusiv Balcanii, cât şi interese politice – federalizarea RM pentru a exclude o eventuală reunire cu România şi menţinerea graniţelor euroatlantice pe Prut.

Aş dori ca împreună cu cititorii să medităm unele momente ale istoriei noastre precum şi apariţia, cât şi menirea acestei enclave separatiste în jocul geopolitic şi murdar al Rusiei în această zonă strategică. Să le luam pe rând:

  1. Rusia Sovietică a fost singura ţară care nu a recunoscut Unirea Basarabiei cu România de la 1918. Din această cauză, după instalarea regimului totalitar comunist şi formarea URSS (1922) a promovat o politică expansionistă de recucerire a fostelor teritorii ale Imperiului Rus. Pentru a-şi atinge scopul, la ordinul lui Stalin, pe 12 octombrie 1924 a creat, peste Nistru, la hotarul de Est al statului român, o entitate statală – Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), pe teritoriul Ucrainei Sovietice, cu capitala la Balta, apoi la Tiraspol. Pentru care motive a fost necesară formarea acestei enclave, pe un teritoriu străin, tarâm slav care nu a fost niciodată parte a Principatului Moldova? De veacuri, graniţa de est a Principatului Moldovei a fost râul Nistru, unde voievodul Ştefan şi alţi domnetori şi-au construit cetăţile, fiind, mai întâi graniţa dintre principat şi lumea musulmană turcică, apoi cea slavă. Pentru a forma un cap de pod în această regiune în scopuri militare şi politice. Crearea acestei autonomii artificiale au fost nişte acţiuni criminale ale Moscovei îndreptate cu bună-ştiinţă împotriva statului român unificat, diversiune împotriva Basarabiei şi ruperea ei de la România. Ei au organizat provocaţii armate la graniţa de pe Nistru, în mod clandestin trimiteau în Basarabia bandiţi, spioni şi provocatori pentru a destabiliza situaţia şi a ţine în alertă statul român. Din cauza terorii comuniste, deportărilor şi foametei, mulţi locuitori ai acestei regiuni încercau să fugă peste Nistru, dar de fiecare dată erau vânaţi şi împuşcaţi fără milă de grănicerii sovietici. Pe 23 februarie 1932, a avut loc un adevărat masacru. Mai multe familii care au vrut să se refugieze în Basarabia au fost împuşcate, fiind ucişi 40 de bărbaţi, femei şi copii. Cazul a avut o rezonanţă largă şi condamnare internaţională.
  2. La 23 august 1939, după ce a fost semnat pactul Ribbentrop-Molotov, în Transnistria s-au început pregătirile pentru raptul Basarabiei. Aici se instruiau viitoarele cadre politice şi administrative, iar organele NKVD-ului, având experienţa a aproximativ 5 000 de execuţii în RASSM, se antrenau intens pentru a „valorifica” şi localităţile din Basarabia. La începutul anilor 1940, în diferite localităţi ale „autonomiei” se organizau manifestaţii în care se cerea „eliberarea fraţilor moldoveni de peste Nistru de sub jugul boierilor români” şi alipirea Basarabiei la RASSM. După cum povestea un martor ocular din acele timpuri, era caraghios să vezi cum etniile slave din „autonomie” scandau lozinci antiromâneşti şi cereau unirea „poporului moldovenesc”. La 28 iunie 1940, trupele sovietice au invadat Basarabia care a fost trunchiată în mod nemilos şi canibalic în trei părţi: Nordul şi Sudul anexate la Ucraina, iar centrul cu 6 judeţe anexate la 5 raioane de pe malul stâng al Nistrului, a RASSM, formând fără să se consulte cu poporul „eliberat” aşa-numita RSSM. Iată pentru ce a fost creată această enclavă artificială în 1924.
  3. În anul 1990, când mişcarea de eliberare naţională din RSSM era în ascensiune, ruşii şi-au adus aminte de raioanele de pe malul de Est al Nistrului care, cândva, formau RASSM, înglobate, mai apoi, în componenţa RSSM. Pe 2 septembrie 1990, la indicaţia Moscovei, Transnistria şi-a declarat independenţa cu un an înainte de proclamarea independenţei RM, devenind moştenitoarea de drept a fostei RASSM. Teoretic şi practic, RM nu a controlat nicio zi regiunea separatistă. Pe acest teritoriu s-a concentrat armata a 14-a rusească, aici s-au format bande de cazacii – ucigaşi profesionişti veniţi din Rusia. La 2 martie 1992, acest teritoriu a fost folosit de Rusia ca un cap de pod pentru declanşarea agresiunii împotriva tânărului stat, abia format – RM, ocupând oraşul Tighina şi împrejurimile lui.
  4. Având Transnistria în buzunarul său, Rusia nu a recunoscut-o ca stat independent, chiar dacă existau referendumuri pentru această soluţie (Dodon a recunoscut-o când la Condriţa, l-a numit pe Crasnoselskii preşedinte al Transnistriei). Nu asta voia Rusia. Interesul ei faţă de RM este să oprească extinderea frontierei UE-NATO spre Est cu graniţa pe Nistru şi o eventuală reunificare a RM cu România, iar Transnistria este un istrument perfect pentru aşa ceva, anume un instrument (ca un fel de cal Troian) şi nu un scop. Cum de efectuat? Prin crearea unei federaţii sau autonomie extinsă a Transnistriei în interiorul RM. Deci Rusia nu vrea anexarea Transnistriei, vrea anexarea RM prin transnistrizare.  Contextul actual este favorabil pentru realizarea acestui scop, deoarece poziţia Rusiei este exact la fel ca cea a socialiştilor lui I. Dodon.
  5. O altă problemă este componenţa etnică a populaţiei din Transnistria. O treime sunt moldoveni, o treime sunt ruşi şi o altă treime sunt ucraineni. Deci două treimi din populaţie sunt de origine slavă care tind spre lumea rusă şi niciodată nu vor accepta valorile basarabenilor. Dar şi treimea de moldoveni nu mai este cea de odinioară. A crescut o nouă generaţie antiromânească şi străină de Basarabia.
  6. Transnsitria este ţinută în viaţă, pentru că le este convenabilă mai multor politicieni de la Chişinău. Formatul de negocieri „5+2” încurajat de Moscova este în avantajul părţii transnistrene. Politica „paşilor mărunţi” promovată de Chişinău: numere de inmatriculare, prefixe telefonice diferite, acreditarea diplomelor Universităţii de „Stat” din Tiraspol, recunoaşterea paşapoartelor, deplasarea liberă a liderilor separatişti de pe aeroportul de la Chişinău îi favorizează tot pe cei de la Tiraspol. Tot prin aeroport e singura cale pe unde se efectuează rotaţia trupelor ruseşti din zonă, fiindcă Ucraina le-a interzis acest acces pe cale terestră încă din 2014. Aceste cedări sunt păguboase pentru RM în context politic şi de securitate. Exportul pe care îl face Transnistria e pe seama Acordului de Asociere semnat de Chişinău cu UE. Business ca de obieci, ceea ce înseamnă că RM susţine economia separatistă care este o politică sinucigaşă. Să mai adăugăm aici şi ultimile acţiuni ale lui I. Dodon, prin care îşi asumă datoriile Transnistriei pentru gazul rusesc – 6,5 miliarde dolari şi prin care îşi cere scuze pentru conflictul armat din 1992 provocat de Rusia, ca şi cum ar fi fost provocat de Republica Moldova. Cele sus-numite relevă gradul de complicitate a politicienilor de la Chişinău şi Tiraspol pentru a menţine această gaură neagră pe seama oamenilor simpli.

Şi acum să ne punem întrebarea: ce caracterizează statul (orice stat)? Teritoriul este o caracteristică primordială, apoi naţiunea, istoria, limba, unitatea economică, elementele de solidarizare a populaţiei, proiectele naţionale, eroii emblematici, figurile istorice etc. Din cele sus-numite găsim măcar un singur element care ar fi comun pentru RM şi Transnistria? Nu şi nu!!! Nu avem nimic comun cu această regiune prin care Rusia de 30 de ani şantajează şi ţine în alertă RM, aducându-le oamenilor numai suferinţă. Poetul Gr. Vieru spunea că Transnistria este o piatră legată de gâtul RM. A spus-o corect, dar diplomatic. Dacă e să vorbim mai pe şleau, în toţi aceşti ani, Transnistria a fost şi este un butoi de rahat rusesc cu duhoare separatistă din a cărui conţinut au savurat toţi politicienii de la Chişinău. Este o iluzie a elitei politice, o obsesie pentru Transnistria şi este cel mai potrivit motiv împotriva Unirii cu România de care guvernările s-au temut ca de foc.

E timpul să renunţăm la Transnistria. Ea nu a fost, nu este şi nici nu va fi a noastră! Este o momeală a Rusiei şi aruncată nouă, deoarece ne iau de proşti. Ce a mai rămas din RM? A mai rămas o bucată de Basarabie alcătuită din 6 judeţe: Bălţi, Soroca, Orhei; Lăpuşna, Cahul şi Tighina. Al şaselea judeţ (Tighina) este trunchiat şi el, oraşul şi împrejurimile lui sunt sub ocupaţie rusească (să sperăm că acest oraş ştefan într-o conjunctură politică favorabilă va fe retrocedat Basarabiei). Pentru această bucată de Basarabie, singura soluţie rezonabilă este reunirea cu România. Să nu uităm că cea mai mare parte a Moldovei istorice – Moldova Occidentală cu o suprafaţă de aproape 36 000 kmp cu 8 judeţe care constituie o parte a României ne aşteptă cu braţele deschise. Avem tot dreptul. D. Cantemir şi alţi cărturari ne-au demonstrat că cele trei principate în care au trăit şi trăiesc moldovenii, muntenii şi ardelenii au format neamul românesc, iar criteriile ştiinţifice care ne permit să ne apărăm identitatea sunt următoarele: unitatea teritorială, unitatea de origine, unitatea de limbă şi sânge, unitatea de credinţă – creştinismul (poporul român încreştinat de Apostolul Andrei este unul din cele mai vechi popoare creştine din Europa), folclorul, dansurile populare, cântecele, doinele, baladele etc.

La acestea se mai cere de adăugat următoarele:

  • Principatul medieval al Moldovei a fost un stat care a existat în Europa timp de cinci secole şi practic până la 1812, istoria Moldovei a fost indivizibilă. În perioada anilor 1812-1917, 1940-1941, 1944-1991, Moldova Răsăriteană, dintre Prut şi Nistru timp de 150 de ani a avut o istorie separată sub ocupaţie rusească şi sovietică, fiind impusă cu forţa de imperiile ruseşti să-şi uite rădăcinile. Tot restul istoriei, mai bine de 5 secole, fiind comună spaţiului românesc.
  • Capiatala statului medieval moldovenesc a fost, mai întâi, la Suceava, mai apoi la Iaşi, ambele aflate în Moldova Occidentală pe teritoriul naţional al României.
  • În realizarea Micii Uniri din 1859-1861, iniţiativa au avut-o moldovenii care au înţeles pofta şi năravul expansionist al Imperiului Ţarist. Basarabia nu a putut să participe la Mica Unire, fiind sub ocupaţie rusească. Anume moldovenii de peste Prut sub conducerea lui A. I. Cuza au dat naştere României moderne.
  • Moldovenii basarabeni, sub conducerea liderilor Sfatului Ţării au fost primii care au contribuit la întregirea definitivă a neamului românesc în 1918.
  • Drapelul tricolor (roşu, galben, albastru) al RM, iniţial la 1848 era simbolul unităţii dintre moldoveni şi munteni, iar din 1867 este adoptat oficial ca drapel al României a cărui semnificaţie este unitatea românilor de pretutindeni.
  • Ne leagă şi imnul „Deşteptă-te române”. Imnul a fost aprobat şi în timpul scurtei existenţe a Republicii Democratice Moldoveneşti (decembrie 1917-martie 1918), după 1991 a fost oficializat ca imn naţional al tânărului stat RM. Melodia patriotică şi versurile vibrante i-au speriat pe agrarieni şi în 1995 a fost schimbat atât textul, cât şi melodia. Slavă Domnului că s-au găsit oameni oneşti care au ales textul „Limba Noastră” de Alexe Mateevici şi melodia compusă de preotul compozitor – Alexandru Cristea în 1927 la conservatorul „Unirea” din Chişinău.
  • Simbolul cel mai puternic al tutror românilor este voievodul Ştefan cel Mare, numit în spaţiul românesc „cel mai mare român al tuturor timpurilor”, Este regretabil că moldoveniştii şi stataliştii lui I. Dodon explotează fraudulos imaginea voievodului, uitând că Ştefan s-a născut peste Prut şi este înmormântat la Putna, judeţul Suceava, acolo unde se află şi majoritatea mănăstirilor ctitorite de el.
  • Un alt simbol legendă al românilor este M. Eminescu – cel mai mare poet român care prin opera sa genială a întruchipat cu excelenţă identitatea poporului român. Această imagine (icoană) a românilor este vehiculată de moldoveniştii agramaţi de parcă nu Eminescu a spus „Suntem români şi PUNCTUM” şi nu Eminescu ar fi fost cel m ai vehement critic al ocupaţiei Basarabiei de către ruşi.
  • Necătând că „pro-europenii” au falsificat datele recensământului din 2014, subînţelegându-se atitudinea lor negativă faţă de identitatea românească, rezultatele publicate abia peste trei ani (!) au arătat că numărul cetăţenilor care au indicat limba română drept limbă maternă a fost de 1 174 635 (40,3%) din cei chestionaţi faţă de 1 117 535 (38,4%) care au indicat limba moldovenească drept limbă maternă.
  • Să mai adăugăm că actualmente, România este cel mai fidel prieten şi cel mai mare sponsor al RM, precum şi principalul partener comercial.

Dar să ne întoarcem la relităţile din RM. În apropae 30 de ani de existenţă, clanurile conducătoare care ne-au „dirijat”  în tot acest timp au experimentat totul, iar cetăţenii simpli, fără voia lor, au participat la un uriaş experiment social. Am trecut prin 8 ani de regim comunisc a lui Voronin care a fost detronat după revolta tinerilor din 2009. Au urmat alţi 8 ani când am fost conduşi de „pro-europenii” prin alianţele de integrare europeane în care oamenii au avut atâta speranţă. Dar în 2015, populaţia RM a intrat în alertă după descoperirea furtului  celebrului miliard din bănci, mai precis 28 miliarde MDL. Mai mult decât un buget anual s-a furat, care a nimerit în buzunarul clanurilor mafiotice de la guvernare. Dar furtul acestui miliard care a fost pus pe umărul oamenilor este numai partea vuzibilă a hoţilor din RM. Statul RM s-a compromis definitiv în „laudromatul rusesc”. În anul 2014-2015, opinia publică mondială a fost şocată de cea mai mare schemă de spălare de bani din Europa de Est descoperită vreodată. Pe parcursul anilor 2010-2014, o cifră astronomică de 70 miliarde USD de la băncile ruseşti a fost spălată prin intermediul băncilor moldoveneşti, cu complicitatea istanţelor de judecată din economia neagră rusească spre piaţa de capital europeană. Deşi ofiţerii de investigaţii din RM pretind că au depistat 20 miliarde USD de provinienţă suspectă, dovezile disponibile publice demonstrează că suma reală a fondurilor spălate a reprezentat 70 miliarde USD. Astfel, statul de balama între Est şi Vest care provoacă suferinţă cetăţenilor, aduce profituri fabuloase celor care vor să facă scheme bancare, participând la spălarea banilor negri obţinuţi prin vânzarea de droguri şi contrabanda cu armament care intră ca bani albi în economia globală, prin intermediul RM. Putem presupune că comisionul folosirii statului RM de către alţii care au interese la nivel mondial e unul generos. Apare întrebarea: oare statul nu a ştiut de aceste scheme? Ba da, a ştiut şi a fost complice. A ştiut Procuratura Generală, a ştiut SIS-ul şi alte instituţii responsabile, dar nu s-a întreprins nimic din cauza că aceste instituţii nu au funcţionat autonom, ci au fost sub controlul partidelor de la guvernare, în primul rând – PDM. Nu s-au luat niciun fel de măsuri, din contra. După cum au arătat unele investigaţii, Parlamentul şi Curtea Constituţională au aprobat modificări legislative şi decizii pentru a facilita schema de spălare a banilor. La prima vedere, aceste crime par incredibile săvârşite de elita politică care se afla la guvernare şi care ne minţea cu aderarea la UE. Integrarea europeană nici nu s-a dorit. Demersul Chişinăului la aderare a fost doar o menvră politică cu anumite scopuri financiare ale politicienilor corupţi. Iată de ce clanurile de toate culorile care s-au perindat la guvernare au fost constant împotriva Unirii. Ei vor să menţină statul lor mafiot, măcar şi o provincie, dar al lor.

În ajunul alegerilor prezidenţiale, aş vrea să transmit un mesaj care să-i unească pe români (numiţi-vă şi moldoveni): „Pentru orice român din stânga sau dreapta Prutului  – moldovean, muntean, ardelean nu poate fi nimic mai scump pe lume decât reîntregirea neamului românesc.” Aş dori ca acest mesaj să fie îmbrăţişat de toate partidele politice, de toţi oamenii de bună-credinţă. Dumnezeu să ne ajute.

Ion Ciutac, doctor habilitat în ştiinţe medicale, profesor universitar

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s